Heroina Ceausescu

Ani de-a randul, sub presiunea lui Ceausescu, am fugit, am evadat care incotro. In lipsa heroinei, refugii in fata vocii lui haraite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video,

Ani de-a randul, sub presiunea lui Ceausescu, am fugit, am evadat care incotro. In lipsa heroinei, refugii in fata vocii lui haraite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video, sexul, Occidentul. Puscaria cea mai grea era realitatea zilei. Fiinta in cel mai inalt grad reala, chiar daca monstruoasa, din Romania, era Ceausescu. Noi, ceilalti, paream niste umbre chinezesti pe langa el si ea. Astazi insa, la trei cincinale dupa transformarea lui in umbra, iata ca am ajuns sa evadam in Ceausescu! De la o vreme, nesfarsite "dezbateri" si "dosare" despre politica, economia si moartea lui Ceausescu, cu osebire despre decembrie '89 vazut dinspre vechiul regim, readuc in prim-plan figuri respingatoare ale ceausismului, care sunt "cu respect" lasate sa puna aceeasi placa, veche de zeci de ani, fara ca nimeni sa-i contrazica "verde in fata", asa cum ar merita. Gen. Stanculescu, intre inmormantarea sotiei lui, sinucisa sub lozinca "Fiti blestemati!" si jurizarea unor fundulete de studente, ne spune cum detinea el planurile bombei atomice a lui Ceausescu, precum si alte filme de Sergiu Nicolaescu. "Domnul" Niculescu-Mizil zice ca altfel ar fi stat lucrurile in decembrie '89 daca in balconul de la CC s-ar fi aflat conducerea colectiva, "strans unita", a Partidului din august '68. Ca si cum decembrie '89 si Ceausescu insusi ar fi picat din cer, nu ar fi produsul "Balconului" din '68, al fripturismului, lasitatii, complicitatii "conducerii superioare" de partid si de stat. Ii astept cu interes pe Postelnicu si Bobu sa povesteasca tineretului de azi cum au fost ei patrioti si "neintelesi" pe vremea lui Ceausescu. Pana atunci, dl. Vladimir "Volodea" Tismaneanu, un demn urmas al stalinismului parsiv, costumat in "politolog", contribuie si el la abureala "istorica" despre Ceausescu, schimband tricoul si cate o idee crestin democrata cu Gigi Becali. Nu are loc nicidecum un proces al comunismului, al ceausismului, ci se transmite o telenovela politico-halucinogena, un soi de drog nostalgic, vizual si mental - in an electoral, pe sfert dus! Si o buna parte din populatie prizeaza cu placere acest drog, nu incearca sa lupte cu realitatea tot dura, tot murdara a Romaniei privind spre viitor, ci se autoinjecteaza cu trecut, un trecut romantat, reambalat in policromie - ca odinioara revistele lucioase ale Vestului, aparitii de vis pentru romanul anilor '80. Asa-zisul "divertisment", balciul cretino-sexual care invadeaza mass media, nu era de ajuns pentru anestezierea populatiei. In loc de confruntari intre oamenii politici ai momentului - buni, prosti, cum or fi, pe ei o sa-i votam la iarna - asistam la o vanzoleala a umbrelor trecutului. Cu ce efect? Simplu, intarirea caracteristicii de vot inertial pentru ce se va intampla in decembrie 2004. Daca in 1990 am avut un proces de vot pozitiv, in 1992 unul atipic, in 1996 si 2000 votul a fost negativ, in 2004 se contureaza un vot inertial: desi am vrea o schimbare, nu vedem alternativa si atunci votam "care este" - ontologul Vanghelie de la 5 s-ar putea sa aiba dreptate. Avem votca Ceausescu, de ce n-am avea si heroina Ceausescu vanduta la liber?