Gheorghe Martin era cercetat penal pentru fapte deosebit de grave

Imediat dupa instalarea in functie, IPJ Constanta, prin lt. col. Dinut Doru, a inchis dosarul cu "NUP", ignorand majoritatea verificarilor cerute de procurorul care a instrumentat cazul

Documente oficiale intrate in posesia redactiei noastre atesta, inca o data, daca mai era nevoie, ca numirea in functie a prefectului de Constanta, Gheorghe Martin, s-a facut in pofida celor mai elementare norme care se iau in considerare in astfel de cazuri. Astfel, pe langa postura de actionar, alaturi de fratele sau, Dumitru Martin, la nu mai putin de 20 de firme, care cumulau datorii vechi si consistente fata de bugetele statului (dar si de alte "posturi", cum ar fi aceea de patron al singurei firme abilitate de autoritatile locale sa se ocupe de salubrizarea orasului Constanta), Gheorghe Martin mai prezenta un motiv, extrem de serios, de incompatibilitate cu candidatura la conducerea Prefecturii, deci, cu calitatea de demnitar: el era cercetat penal pentru fapte deosebit de grave, dosarul aflandu-se in plina instrumentare. Asadar, cel care urma sa aplice legea in judetul Constanta, ca reprezentantul nr. 1 al Guvernului, era urmarit penal, in dosarul nr. 209/P/2002 de la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta. Dosarul ii avea drept "faptuitori" pe Gheorghe si Dumitru Martin si fusese demarat, inca din 2 aprilie 2001, tot de IPJ Constanta, care l-a transmis Procuraturii. Erau vizate urmatoarele capete: 1) savarsirea unor fapte cu caracter penal in procesul de privatizare SC Intertir SA Constanta (cumparata de fratii Martin - n.n.); 2) activitatea ilicita de instrainare a SC Piscicola Murighiol SA Tulcea (luata in chirie si apoi in leasing de aceiasi frati Martin); 3) prejudicierea SC Meconst SA Constanta, pe parcursul derularii contractului de prestare a serviciilor de colectare, transport si neutralizare a deseurilor de catre SC Polaris M. Holding SRL (firma apartinand celor doi "faptuitori", care beneficiaza si azi de contractul in exclusivitate cu Primaria Municipiului Constanta). Luand pe rand si analizand documentele aflate la dosar, procurorul sef de sectie Adina Florea stabileste ca trebuie efectuate nu mai putin de 17 "acte de cercetare penala", avand in vedere "natura infractiunilor sesizate, care, prin continutul lor legal si valoarea prejudiciilor, au consecinte deosebit de grave". Fara a intra in detalii, precizam doar ca procurorul indica, cu vadit profesionalism, unde trebuie cautate dovezile (la Primarie, la diverse societati, la banca etc.). Dosarul este trimis la IPJ Constanta, la data de 22 martie 2002, cu precizarea ca "dispozitiile cuprinse in prezenta ordonanta vor fi aduse la indeplinire pana la 15.07.2002". (Evident, era nevoie de timp pentru a efectua toate acele cercetari complexe cerute de procuror). Numai ca, intre timp, la 8 aprilie 2002, "faptuitorul" Gheorghe Martin este uns prefect de Constanta. La doar cateva zile, mai exact la 19 aprilie 2002, IPJ Constanta - Serviciul Politiei Economico-Financiare incheie "Referatul cu propunere de neincepere a urmaririi penale" (NUP) pentru fratii Gheorghe si Dumitru Martin. Practic, cele "17 acte de cercetare penala" solicitate de procuror sunt facute harcea-parcea (nici nu exista, practic, timpul necesar pentru deplasarea la locurile cu pricina, pentru cererea si primirea documentelor etc.), ofiterul insarcinat, lt. col. Dinut Doru, rezumandu-se la "documentele prezentate de Martin Dumitru", "procesele-verbale ale AGA de la Intertir SA", continutul unor "dosare civile aflate pe rolul instantei" etc. Nu sunt audiate toate persoanele indicate de procuror, nu se solicita nici o expertiza etc. In schimb, ofiterul face precizarea ca sesizarea "este o actiune de intimidare a SC Polaris M. Holding SRL pentru ca aceasta societate sa nu poata cumpara actiunile APAPS, detinute la SC Meconst SA, actiune care in prezent se afla pe rolul instantei" (asa este, actiunea e pe rol, in stadiu de recurs, dar adevarul este exact pe dos: profitand de noua postura, de sef al administratiei locale, prefectul Gheorghe si fratele sau, Dumitru Martin, forteaza nota, ignorand mersul justitiei si, cu sprijinul unor functionari de la APAPS - local si central - vor sa intre cu forta in societate - n.n.). Din pacate, cazul de la Constanta a devenit unul simptomatic pentru Romania anilor 2000. In ultima perioada, toti marii afaceristi care si-au cladit averea prin inselarea statului si, deci, a tuturor contribuabililor onesti, se cred curati ca lacrima doar pentru ca au cotizat si au intrat in partidul de guvernamant. Ajunsi, drept recompensa, intr-o functie publica, isi cedeaza, de forma, administrarea afacerilor, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Cu alte cuvinte, perfect constiente de potlogariile celui in cauza, autoritatile cer unui astfel de individ sa aplice in teritoriu exact legile pe care le-a incalcat cu nonsalanta ani de zile. Daca guvernul chiar doreste sa numeasca in astfel de functii oameni de afaceri, atunci ar trebui ca, inaintea deciziei sa fie verificata onestitatea acestora fata de statul roman. Altfel, numirea in functii, precum cea de prefect, nu poate fi catalogata in alt mod decat coruptie institutionalizata. Adica, mai direct spus, cedarea parghiilor puterii executive unor profitori, fara nici un fel de scrupule.