"Filosofia se pare că salvează România..."

Nu am fost surprins când am citit lista acelora care susţin iniţiativa domnului filosof Emil Moise de a elimina icoanele din şcoli, am fost doar nedumerit de misiunea însuşită de o parte a

Nu am fost surprins când am citit lista acelora care susţin iniţiativa domnului filosof Emil Moise de a elimina icoanele din şcoli, am fost doar nedumerit de misiunea însuşită de o parte a presei.
Parcă ne-am afla într-o campanie organizată de scriitori şi jurnalişti nihilişti care susţin teoria bolnăvicioasă a unui filosof.
Printre ei se numără:
- Doina Jelea, Asociaţia Jurnaliştilor Independenţi din România,
- Gabriel Andreescu, Centrul de Studii Internaţionale,
- Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent,
- Ioan Bogdan Lefter...
- Mihaela Miroiu,
- Mircea Toma, Agenţia de Monitorizare a Presei,
- Renate Weber...,
- Smaranda Enache, Liga Pro Europa,
- Romaniţa Iordache, ACCEPT,
- Ruxandra Costescu, membră Indymedia România...
Nu m-ar mira nici dacă demersul lor ar avea succes. În România postrevoluţionară, totul este posibil datorită servilismului voluntar, propriu anumitor politicieni români, dornici să se alăture forţelor militare (NATO) şi economice (UE) fără ca aceste forţe să pretindă sacrificiile la care ei îi supun pe români. Ignorând principiul "unitate în diversitate", promovat de UE, politicienii noştri sunt gata de a demola orice valoare naţională, de a strânge cureaua românului până la asfixiere, pentru ideea de aliniere la standardele Europei, pe principiul "imită ca să fii inclus". Trei exemple (ce aparţin unor sfere diferite a expresiei politice) de servilism politic gratuit:
- oferirea spaţiului aerian către SUA în conflictul din ex-Iugoslavia;
- condiţiile drastice de aderare la UE;
- eliminarea icoanelor din şcoli după modelul francez al interzicerii însemnelor religioase în şcoli.
Am să mă opresc asupra ultimului gest care vine nu pe fondul acceptării constituţionale a sintagmei de "stat laic", ci, în fapt, pe fondul existenţei unui stat ateu postrevoluţionar.
Îmi bazez afirmaţia pe acţiunile politice desfăşurate din decembrie 1989 până astăzi şi am să creionez următoarele:
Conducerea lui Ion Iliescu a scos din cadrul parlamentar Biserica. Dacă de la începuturile conştiente ale regiunilor româneşti Biserica s-a aflat întotdeauna în Sfatul ţării, Parlament (Legea cultelor religioase a lui N. Iorga 1928), Marea Adunare Naţională (în perioada comunistă), Ion Iliescu a desfiinţat statutul de senator de drept al şefilor de cult, transferând puterea legislativă în cadrul minorităţilor etnice, inexistente ca for parlamentar înainte de 1989. Nu am să fac referire la neînţelegerile patrimoniale şi financiare survenite între Biserici (totalitatea apartenenţilor unui cult şi patrimoniul mobil şi imobil al acestora) şi organizaţiile minoritare parlamentare, ci doar unele efecte ale acestei măsuri.
1. Nu există, până în prezent, o lege de funcţionare a cultelor religioase;
2. Se promulgă legi discriminatorii (paralelă între Legea 10/2001, de redobândire pe cale administrativă a bunurilor imobiliare, şi OUG 94/2000, nefuncţională datorită neconstituirii comisiei speciale şi modificată prin nenumărate intervenţii parlamentare până la forma finală L 263/2006 prin care, de exemplu, cultele nu primesc despăgubiri pentru imobilele demolate, cu toate că Legea 10/2001 acordă despăgubiri persoanelor fizice şi exclude în mod expres cultele religioase din incidenţa Legii 10).
3. Promulgarea unor legi care desfid caracterul naţional, profund creştin, aşa cum este cazul "noului curent jurnalistico-filosofic iconoclast".
Am să închei filosofând, căci filosofia se pare că salvează România. Domnul Emil Moise se doreşte a fi un vajnic apărător al drepturilor copiilor atei, dar însuşi conceptul de ateu nu-i susţine teza. Ateul este indiferent, neutru, în ceea ce priveşte simbolurile divine, el îl neagă pe Dumnezeu, nu îl combate. Doar dracul fuge de icoane şi, eventual, de tămâie, fiind potrivnic lui Dumnezeu.
Pr. Paul BogdanVicar Eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România