Federaţia Părinţilor cere guvernului Orban să nu blocheze dublarea alocaţiilor
0
Posibilitatea ca dublarea alocaţiilor să fie blocată de către guvernul Orban a creat o reacţie a părinţilor care au cerut ca măririle să rămînă valabile.
Membrii Federaţiei Asociaţiilor Naţionale ale Părinţilor argumentează spun că dublarea alocaţiilor pentru copii va afea efecte şi asupra educaţiei şia migrării românilor.
„Consecinţele nemajorării se văd de pe acum, demografic şi economic, iar în următorii ani se vor aprofunda: scăderea populaţie active în muncă şi scăderea contribuţiilor financiare în susţinerea facilităţilor sociale; calitatea forţei de muncă rămasă în ţară în raport cu cea care a ales să emigreze; importul forţei de muncă în detrimentul celei naţionale”, spun cei de la Asociaţia Părinţilor.
Federaţia i-a transmis premierului Orban că este imposbil ca Guvernul să aibă bani pentru pensii speciale, pentru mărirea salariilor parlamentarilor, dar să nu-şi respecte angajamentele faţă de copii.
Comunicatul, integral
Apelul nu are caracter politic, nu subscriem la jocurile de culise ale clasei politice, numai că dublarea are un fundament cu, cel puţin, caracter social.
Suntem conştienţi că bugetul nu reprezintă un sac fără fund, numai că, în ultimii 30 de ani, de câte ori este vorba de bugetul Ministerului Educaţiei, de investiţii bugetare reale în educatie sau de alocaţiile copiilor, nu se găsesc resurse financiare. Este ştiut faptul că, în termeni ai cheltuielilor bugetare pentru educaţie, România rămâne la unul dintre cele mai scăzute niveluri din Uniunea Europeană. Această lipsă de finanţare este relevantă mai ales pentru educaţia primară.
Scopul educaţiei este de a pregăti forţă de muncă activă calificată, care, pe termen lung, aduce plus-valoare la bugetul naţional, iar creşterea cuantumului alocaţiei se reflectă, tot pe termen lung, în scăderea migrării către ţările dezvoltate. Consecinţele nemajorării se văd de pe acum, demografic şi economic, iar în următorii ani se vor aprofunda: scăderea populaţie active în muncă şi scăderea contribuţiilor financiare în susţinerea facilităţilor sociale; calitatea forţei de muncă rămasă în ţară în raport cu cea care a ales să emigreze; importul forţei de muncă în detrimentul celei naţionale.
Costurile necesare şcolarizării, coroborate cu nivelul de trai scăzut la nivel naţional, sunt o barieră în motivarea părinţilor şi elevilor pentru încrederea acordată sistemului de educaţie.
Aflăm din rapoarte oficiale faptul că peste o treime dintre copiii din România trăiesc sub pragul sărăciei şi 150.000 adorm flămânzi. Potrivit aceloraşi date, România are cea mai mare rată a sărăciei relative persistente din Uniunea Europeană. Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în condiţii materiale extrem de precare, acest procent reprezentând cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9%. De asemenea, peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie.
Facem tot felul de analize cu rol educaţional în care scoatem în evidenţă rata de abandon şcolar, vorbim despre modul în care trebuie să ajutăm copiii să se dezvolte personal şi toate acţiunile pe care trebuie să le întreprindem pentru a-i sprijini, despre inegalităţile privind veniturile şi excluziunea socială, dar fără a acţiona în consecinţă.
Considerăm inacceptabil ca statul să găsească resurse şi să asigure, fără probleme, bani pentru pensii speciale, pentru mărirea salariilor parlamentarilor, pentru studii de pre şi fezabilitate ale autostrăzilor neconstruite în ultimii 30 de ani, numai pentru copiii noştri, viitorul ţării, nu găsim.
Pe această cale, solicităm atât Administraţiei Prezidenţiale cât şi Guvernului României să găsească soluţiile necesare pentru alocarea sumelor aferente, astfel încât copiii să beneficieze de alocaţiile mărite.
Se încarcă comentariile...
