Faradelege guvernamentala

Dupa o prea indelungata perioada de ignorare a problemelor economiei reale, pe fondul relaxarii in contemplarea unor indicatori macro mai aratosi decat economia, blocajul financiar tinde sa se

Dupa o prea indelungata perioada de ignorare a problemelor economiei reale, pe fondul relaxarii in contemplarea unor indicatori macro mai aratosi decat economia, blocajul financiar tinde sa se transforme in blocaj economic. "Evenimente" recente, de la legea "anti-mame", disponibilizarea muncitorilor din intreprinderile cu pierderi, pana la colapsul in sistemul sanitar, care par fara legatura intre ele, nu sunt decat expresii finale ale rabufnirii in realitatea imediata a celei mai mari si vechi probleme din economia romaneasca, blocajul financiar. De la inceputul anului, sub presiunea Fondului Monetar International sau Uniunii Europene, dar si din cauza consecintelor sociale ale fenomenului neplatii din economia romaneasca, Guvernul Nastase se vede obligat sa actioneze ca un pompier turmentat si in criza de timp. Spre exemplu, aberatia legislativa adoptata in regim de ordonanta de urgenta referitoare la plafonarea indemnizatiei cuvenite tinerelor mame, asupra careia s-a revenit la presiunile presei, nu are altceva la origine decat gaurile din bugetul asigurarilor sociale de stat. Si in ceea ce priveste platile pentru disponibilizati se actioneaza acum pompieristic. Din cauza aceluiasi nivel al arieratelor care a ajuns la sume astronomice si ameninta sa arunce in aer atat deficitul bugetului de stat, cat si acordul cu FMI, Guvernul a fost nevoit sa inchida robinetul pierderilor la intreprinderile din lista rapid intocmita. Pentru a stinge focul disponibilizatilor, guvernul-pompier nu foloseste insa apa chioara, ci tot banul public. Cheltuielile de mii de miliarde de lei in acest scop pot fi, la limita, socotite drept cost social al reformei, dupa cum tot aici s-ar putea incadra probabil si cele 1.000 de miliarde lei destinate scoaterii din faliment a regiilor de termoficare sau cele 18.000 de miliarde datorii catre bugetele statului, "inghetate" recent in favoarea Companiei Nationale a Huilei. Intrucat actiunile pompieristice ale Guvernului ne costa cam mult, se pune intrebarea legitima daca aceste cheltuieli nu puteau fi evitate. Are Guvernul vreo strategie pentru reducerea arieratelor si cadrul legal pentru a combate acest flagel al economiei romanesti? Ba bine ca nu! O trecere in revista a actelor normative in domeniu arata ca aplicarea lor in litera si spiritul legii ar diminua drastic blocajul financiar. Exista acte normative care vorbesc cu subiect si predicat despre obligativitatea platii cu prioritate a datoriilor catre bugetele statului, despre executari silite in caz contrar, ori referitoare la intarirea disciplinei contractuale, dar se pare ca acestea nu reprezinta pentru Guvernul care trebuie sa vegheze la aplicarea lor decat simpla maculatura. Intrucat la originea arieratelor (care nu reprezinta altceva decat plati ajunse la scadenta si neonorate) se afla nerespectarea contractelor economice, sa luam ca exemplu Legea privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale. Actul normativ, in vigoare din 19 iulie 2002, a fost elaborat si adoptat, cum altfel, decat sub presiunea acordului cu Banca Mondiala, si a fost apreciat la vremea respectiva, pe buna dreptate, esential pentru reducerea blocajului financiar. Sub sanctiunea unor amenzi de 300 de milioane de lei, consiliile de administratie ale societatilor comerciale cu capital majoritar de stat si ale regiilor autonome cu datorii rezultand din neexecutarea la scadenta a obligatiilor contractuale trebuia sa ia masuri pentru executarea lor. De asemenea, este stipulata in lege obligatia partilor contractante de a actiona in judecata debitorii si a obtine titlu executoriu pentru recuperarea datoriilor. Din momentul in care obtin acest titlu, au dreptul de a urmari patrimoniul debitorului si de a recupera paguba. In plus, prin acelasi act normativ se stabileste ca, in cazul in care persoanele juridice nu-si indeplinesc obligatiile asumate prin contract, vor sista orice plata reprezentand sporuri, indemnizatii si premii pentru membrii consiliului de administratie si directori. Blocajul financiar se rezolva, asadar, in buna parte prin lege fara sa fie nevoie ca la fata locului sa se deplaseze, de exemplu, Musetescu. De altfel, ar fi si cam greu, dl. Musetescu umbland mai toata vremea prin strainatate, probabil ca sa adauge farmecul sau personal la oferta de privatizare. De aplicarea acestei legi ca si a altora din domeniu trebuia sa se ocupe Ministerul Finantelor si tot aceeasi institutie sa amendeze directorii societatilor de stat care nu procedeaza conform legii. Ne poate da Ministerul Finantelor (in asteptarea publicarii promisei liste a marilor datornici) macar un exemplu de aplicare a acestei legi, sau sa nominalizeze vreun director de regie amendat cu 300 de milioane de lei?