Fanariotizarea scolilor

Noile proiecte de reforma lansate de ministrul Mircea Miclea ("descentralizarea invatamantului preuniversitar" si "legea privind asigurarea calitatii in invatamant") readuc fanariotismul in realitatea

Noile proiecte de reforma lansate de ministrul Mircea Miclea ("descentralizarea invatamantului preuniversitar" si "legea privind asigurarea calitatii in invatamant") readuc fanariotismul in realitatea cotidiana a vietii de profesor.
La ce ne putem gandi cand vorbim de "flexibilizarea normarii si salarizarii?" Probabil domnul Miclea ar raspunde ca la majorarea substantiala a salariului si, poate, chiar la o micsorare a normei?! Realitatea socio-economica a Romaniei de astazi ma face sa fiu insa cel putin circumspect. Cate scoli din Romania isi vor putea permite marirea salariului actual si pastrarea, totodata, a posturilor intacte? Cu siguranta va exista tentatia din partea noilor ,manageri", fosti directori, sa mareasca norma si sa negocieze salariul in functie de ,simpatii" sau, si mai rau, tinand cont de nelipsitele ,atentii" cu dedicatie. Imi vine greu sa cred ca la o scoala din mediul rural, aflata la cel putin 50 km de un centru urban unde, eventual, primaria nu mai are bani nici de salariile proprii, lefurile profesorilor vor creste (si, probabil, chiar pe criterii obiective si de competenta). ,Nu-ti convin 5 milioane, gasim in sat si cu 3 milioane!" - ar putea deveni fraza de inceput a unei negocieri de salariu, de fapt o licitatie pentru cel mai mic salariu posibil pentru cel mai mare numar de ore posibil. Mai mult decat atat, salariul ar fi constant si poate mai mic anul urmator, in unele cazuri nu din reaua-vointa a directorilor, ci din motive de proasta administrare. Toti directorii sunt, in primul rand, dascali fara prea multe aptitudini manageriale si fara experienta in administrarea unui buget complicat. Si totusi, principiul ar fi bun daca tara ar fi Olanda, Anglia sau SUA, state cu o puternica traditie in descentralizarea educatiei si care pot oferi propriilor cetateni nenumarate sanse de afirmare. Ce te faci insa in Romania, unde ideea de profesor e deja perimata? Astfel, cadrele didactice din multe scoli devin simpli salariati nemotivati, blazati, prinsi in zilnica lupta pentru existenta. Acestia sunt obligati sa intre la ore in scoli cu tavane ce stau sa cada, mobilier din anii '60, harti care cu greu isi mai merita numele, wc-uri in curte si fantani la poarta, aceleasi institutii care trebuie sa asigure ,educatia formala" si, eventual, nonformala. Un alt punct sensibil il constituie evaluarea elevilor si a profesorilor din astfel de scoli. Sau, mai exact, cum se va face aceasta evaluare? Legea calitatii in invatamant ne ofera raspunsul: ,prin comisii interne si externe de evaluare a calitatii", din care e posibil sa faca parte si nea Gheorghe, vicele ce n-a finalizat insa nici macar ciclul gimnazial. Poate solutia ar fi elaborarea unei ,legi a decentei in invatamant", bazata pe investitii masive in infrastructura, cursuri de recalificare tot in educatie pentru acele cadre cu probleme in cadrul propriilor discipline si marirea salariilor, astfel incat sa devina motivant sa predai atat in mediul rural, cat si in cel urban, iar cuvantul profesor sa-si recapete demnitatea.
Prof. Laviniu Lacusta
Lider zonal U.S.L.I.P. Iasi