False alarme?
Cand, in 6 noiembrie, la Jean Monnet, in Capitala, o bomba arunca intre viata si moarte o pustoaica de 13 ani, Mariana Ciuraru, si ranea alti patru elevi, opinia publica romaneasca lua contact pentru
Cand, in 6 noiembrie, la Jean Monnet, in Capitala, o bomba arunca intre viata si moarte o pustoaica de 13 ani, Mariana Ciuraru, si ranea alti patru elevi, opinia publica romaneasca lua contact pentru prima data cu efectele unui atentat real la viata si integritatea copiilor, in spatiul rezervat educatiei, blandetii, nicidecum violentei: scoala. Mai-marii Romaniei au descins atunci la locul atentatului, iar chipurile lor aratau limpede ca nu atat zona zero in care avea loc grozavia ii punea pe ganduri, ci faptul ca scoala devine un teritoriu al mortii si nesigurantei. De atunci, aproape zilnic, de la Timisoara la Satu Mare, de la Constanta la Matasari - Gorj, de la Iasi la Bucuresti, ba chiar de la Ministerul Educatiei si Cercetarii, sosesc vesti proaste: amenintari cu bombe, sprayuri paralizante declansate in clasa, grenade defensive pe post de daruri pe care profesorul sa le recompenseze cu 10 la istorie - cazul Mironeasa - Iasi. Centrul Operativ pentru Situatii de Criza al Ministerului de Interne anunta ca din cele 100 de amenintari cu bomba raportate de la 1 ianuarie curent, aproape 30 au fost adresate unitatilor si institutiilor de invatamant si aceasta in majoritate in ultima perioada. Nu mai departe, ieri, in Capitala, la Liceul Tudor Vladimirescu si la alte trei licee din Timisoara s-au primit telefoane amenintatoare. False alarme cu bomba. Pare limpede ca iresponsabilii care se tin de astfel de glume mizeaza pe efectele psihozei Jean Monnet, si vor sa bage lumea in sperieti mimand atentate cu bomba. Cate un chiulangiu dornic sa scape de teze pune mana pe telefon si-si rezolva astfel problemele, ori vreun adolescent incearca sa se impuna si sa scape de cosuri si complexe aducand la scoala grenade. Ar putea parea ca unica morala la care au reusit sa ajunga elevii nostri dupa Jean Monnet este aceea a bascaliei sinistre. Cei care procedeaza astfel se simt in siguranta nu doar pentru ca vorbesc de la posturi publice, ori de la telefoane mobile, ci si pentru ca, daca, iata, intr-un caz grav, real, ca acela de la Jean Monnet, nici dupa o luna Politia nu a depistat vinovatii, n-o sa-i gaseasca fix pe ei... Joaca de-a bombele e un fel de turnesol prin care putem determina situatia educatiei. Fiindca dincolo de amenintarile cu bomba se ascunde o crestere alarmanta a agresivitatii si violentei in scoala, scaderea vertiginoasa a autoritatii si credibilitatii dirigintelui, invatatorului, profesorului. In limbaj trivial, extinderea in proportie de masa si viteza ametitoare a "filosofiei" B.U.G. Maf-iste, ori Parazit-iste: "Imi bag (...) in ea de scoala". Copii din ce in ce mai putin supravegheati de parinti si dascali din ce in ce mai plini de lehamite, mici autodidacti ai disciplinelor violenta, drog, sex, isi fac temele cu castile in urechi si ochii pe ecranele de unde se revarsa asupra lor "modelele": sange, injuraturi, crime, ura. Pentru astfel de elevi nimic nu-i mai firesc decat sa puna in practica a doua zi - si unde in alta parte daca nu la scoala - ultimele descoperiri. Auzim apoi de elevi de clasa intai gasiti in wc-ul scolii cu pantalonul in vine, cu fisuri anale si cu rani la incheieturile mainilor (recentul caz de la Scoala 308 din Capitala). Ori auzim de fete si baieti batuti zdravan de catre chiar colegi de-ai lor pentru a li se smulge de la gat lantisoarele, a li se lua din buzunare bani. Sigur, copilaria, adolescenta sunt perioade ale existentei umane in care autocontrolul e doar un deziderat, iar limita intre a dori si a avea este extrem de fragila, dar, in egala masura, copilaria si adolescenta sunt si perioadele unice in care lutul uman poate fi modelat. Modelatorul e in primul rand familia. Apoi scoala, prietenii. Si mai apoi toti acei factori, de la mass media la vecinul de scara, pe care generic ii numim societate. Cand 10 la suta dintre elevii liceelor Capitalei declara ca s-au drogat macar o data, cand procentele micilor hoti de buzunare si batausilor de cartier cresc la nivelul celor din randul adultilor, vinovati insa nu-s doar mama si pedagogul din scoala. In egala masura vina se imparte si cu autoritatile. Presedintele Romaniei declara in 6 noiembrie ca: "Indiferent de actori, indiferent de motivatii este un lucru inacceptabil intr-o societate civilizata. Trebuie neaparat sa reactionam cu promptitudine si severitate pentru a curma aceste lucruri". Luati cu valul, am uitat de actori si de motivatii, iar despre masuri si reactie prompta, ce sa mai vorbim! Moda amenintarilor cu bomba vorbeste din plin despre cat de serios am perceput noi violenta si pericolul real intamplate la liceul bucurestean. N-avem decat sa speram ca nu va fi nevoie de vreun carnagiu prin scolile patriei ca sa ne trezim.




















































