Extinderea NATO - singurul aspect asupra caruia europenii si americanii mai sunt de acord

Campania militara din Afganistan, violentele din Orientul Mijlociu si planurile Case Albe de a-l elimina odata pentru totdeauna pe Saddam Hussein au accentuat divergentele dintre americani si aliatii

Campania militara din Afganistan, violentele din Orientul Mijlociu si planurile Case Albe de a-l elimina odata pentru totdeauna pe Saddam Hussein au accentuat divergentele dintre americani si aliatii lor europeni. Dupa atentatele din 11 septembrie, interesele transatlantice au intrat deseori in conflict, tradand prioritati, simpatii si agende politice interne total diferite. Israelienii au folosit armament american pentru a darama cladirile Autoritatii Palestiniene, construite din fondurile Uniunii Europene. Cancelarul german Gerhard Schroeder a trecut, in doar cateva luni, de la formula "sustinerii nelimitate" acordate Statelor Unite in lupta contra terorismului, la un discurs ce identifica limitele pana la care poate merge sprijinul european, in eventualitatea unui atac american asupra Irakului. La randul sau, premierul britanic Tony Blair, aliat neconditionat al administratiei de la Washington, i-a atras atentia presedintelui George W. Bush ca, in actualul context politic din Orientul Mijlociu, nu este momentul ca Pentagonul sa-l vaneze pe Saddam. In plus, Blair i-a cerut liderului american sa revina asupra hotararii de a impune taxe otelului importat din Europa, decizie care submineaza interesele companiilor britanice si contrazice toate declaratiile facute pana acum de Casa Alba in privinta comertului liber. La Paris, in perioada unor alegeri prezidentiale derulate pe fondul exacerbarii sentimentelor antiamericane, autoritatile s-au straduit sa discute cat mai putin despre misiunile in care pilotii francezi au acordat sprijin tactic aerian trupelor trimise de Statele Unite in estul Afganistanului. De cealalta parte, interesate de deschiderea unor noi fronturi de lupta impotriva terorismului, Statele Unite ar dori ca aliatii lor sa preia comanda operatiunilor de mentinere a pacii si sa se implice mai mult in reconstructia Afganistanului. Nici aceasta idee nu pare sa-i incante insa pe europeni, care dau senzatia ca s-au saturat sa fie chemati doar pentru a face curat in urma bombardamentelor americane. Intre timp, administratia Bush continua sa fie criticata pentru tendinta de a actiona de una singura. La randul lor, europenii sunt acuzati pentru lipsa de decizie de care dau dovada in momentele de criza internationala si pentru delasarea manifestata fata de modernizarea tehnologiilor militare, ramase mult in urma capacitatilor americane de lupta. Desi vorbesc de multa vreme despre crearea unei armate europene puternice, aliatii Statelor Unite s-au obisnuit sa se uite pe cer, in asteptarea bombardierelor americane pregatite sa intervina pentru a rezolva si problemele Europei. Divergentele dintre americani si europeni risca sa se amplifice, dupa ce Statele Unite si Europa si-au fixat prioritati diferite pentru acest inceput de mileniu. Americanii par absorbiti de asigurarea securitatii interne si lupta impotriva terorismului de pretutindeni, intr-un moment in care europenii sunt preocupati doar de reforme institutionale si reconstructia propriului continent, iar Uniunea Europeana incearca sa-si dea seama cum si cat de repede ii va putea integra pe cei zece viitori membri ai sai. Dupa 11 septembrie, Administratia Bush si-a revizuit strategia militara, alocand fonduri suplimentare si stabilind noi prioritati pentru a asigura securitatea nationala si a deschide, in intreaga lume, cat mai multe fronturi de lupta impotriva terorismului. Intre aceste prioritati se prefigureaza revizuirea strategiei nucleare americane, ce s-ar putea materializa prin declansarea de atacuri nucleare asupra unui grup de cel putin sapte state care detin sau dezvolta arme de distrugere in masa. Mai mult, Pentagonul ia in calcul folosirea bombelor nucleare de incarcatura mica in conflictele nucleare, precum si utilizarea interceptoarelor nucleare in controversatul scut american antiracheta. Toate aceste schimbari radicale ale doctrinei militare americane, justificabile din punctul de vedere al Washingtonului, sunt percepute insa de europeni drept exagerari ce pot duce la o reluare a cursei inarmarilor. De cealalta parte, Statele Unite sustin ca au devenit principala tinta a teroristilor si au tot dreptul sa se apere. Conturat dupa atentatele din 11 septembrie, unul dintre putinele puncte de vedere impartasite atat de Statele Unite cat si de aliatii lor europeni este extinderea NATO cu un numar cat mai mare de state. Intre acestea figureaza Romania si Bulgaria, readuse in grupul favoritilor la admitere pentru contributia pe care o au si o pot aduce in continuare la lupta impotriva terorismului. Fara a constitui o prioritate a comunitatii transatlantice, formula extinderii largite este justificata de preocuparea Casei Albe pentru combaterea terorismului si coincide cu solicitarile constante exprimate de Grecia si Turcia, dar si de statele mediteraneene din NATO, in vederea intaririi flancului sudic al Aliantei.