Educaţia, o farsă

Mă consider un boboc tipic într-o universitate din România. Cu o singură excepţie, poate, sunt boboc pentru a doua oară în tot atâţia ani.După ce am terminat liceul, am vrut să dau la o

Mă consider un
boboc
tipic într-o universitate din România. Cu o singură excepţie, poate, sunt
boboc
pentru a doua oară în tot atâţia ani.
După ce am terminat liceul, am vrut să dau la o facultate care să reflecte preocupările mele personale: aşa am ajuns la Facultatea de Istorie. La început, aceasta părea să reflecte în întregime imaginea pe care mi-o creasem despre mediul academic. Se cântă Gaudeamus într-o sală arhiplină şi într-o ambianţă solemnă... Profesorii au ţinut discursuri pline de patos, iar reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti (cine sunt ei, mă întrebam atunci) ne avertizau să nu ne facem iluzii în privinţa a ceea ce înseamnă învăţământul superior şi calitatea actului educaţional. Atunci nu am dat prea multă importanţă acestor avertismente şi am aşteptat cu optimism să înceapă şcoala. Imediat, am început să fiu surprins de ceea ce înseamnă în realitate facultatea. Mulţi dintre distinşii noştri profesori universitari veneau şi ne vorbeau timp de patru ore fără semn de vlagă, părând total neinteresaţi de existenţa sau nu a vreunei persoane în sală... Evident, ne recomandau cărţi pentru a ne stimula spiritul autodidact... cărţile lor în cele mai multe cazuri. Iar dacă asistenţii făceau o treabă mult mai bună, imediat am ajuns să îi admir pe mulţi dintre ei şi am rămas şocat să aud ce salarii mizere au. Mai mult, când am văzut modul în care un asistent este tratat de un profesor universitar, orice dorinţă a mea de a rămâne "în sistem" a murit pe loc: nu aveam de gând să fiu sclavul nimănui. La examene, şocul a devenit şi mai mare: la unele materii, unde colegii mei veneau nepregătiţi, puteau uşor să ia note la fel de mari ca mine. şi totuşi am terminat primul semestru cu 9,80, prima medie pe anul meu. Acesta avea să fie însă şi ultimul meu semestru în respectiva facultate. Am hotărât că NU voi continua o farsă ce trecea drept educaţie şi am hotărât să iau decizii categorice şi importante pentru viaţa mea: am schimbat facultatea. Acum, voi începe din nou primul an ca "boboc", dar de data aceasta fără iluzii în privinţa a ceea ce mă aşteaptă.