Ed Gillespie, director Greenpeace: „Inacțiunea climatică are un impact sexist, rasist și prejudiciabil“
0Futuristul Ed Gillespie, directorul Greenpeace Marea Britanie, susține că trăim deja scenariul negativ al încălzirii globale și asta se vede în fenomene meteo din ce în ce mai violente, iar cei mai afectați vor fi oamenii din categoriile vulnerabile și minorități.
Ed Gillespie, director al Greenpeace Marea Britanie, scriitor și futurist, este specializat în gândirea și schimbările sistemice. Este adeptul pașilor mici, dar strategici, și susține că, în mod fundamental, soluțiile bune au în spate întrebări corecte. Ed este autorul cărții „Only Planet“ – o aventură fără zbor în jurul lumii, în care povestește despre cum a călătorit în jurul Pământului fără a folosi avionul –, dar și al două podcasturi.
Printre altele, este șef al Global Destination Sustainability Movement și frecvent invitat ca speaker la conferințe din întreaga lume. Britanicul va participa la Climate Change Summit, cel mai mare eveniment din Europa Centrală și de Est dedicat schimbărilor climatice, cu focus pe identificarea soluțiilor aplicabile în mai multe domenii. Evenimentul va avea loc la București, în perioada 19-20 octombrie 2023.
O viață sustenabilă nu înseamnă o revenirea la raționalizările din România comunistă de dinainte de 1989, a explicat scriitorul și futuristul Ed Gillespie pentru „Weekend Adevărul“, dar este nevoie de adaptarea consumului astfel încât resursele de pe Pământ să nu fie secătuite. „Trebuie să plătim costul real pentru lucruri, fie că sunt energie, alimente sau călătorii, care internalizează costurile externe, cum ar fi poluarea“, a spus el.
„Weekend Adevărul“: Pandemia de COVID-19 a însemnat, pe lângă foarte multă suferință, și un semnal de alarmă cu privire la faptul că trebuie să schimbăm radical modul în care gestionăm această planetă. S-a vorbit despre o resetare a stilului de viață „normal“ bazat pe consumerism exagerat. Credeți că s-a petrecut o astfel de resetare sau ne-am întors la situația anterioară?
Ed Gillespie: Ca mulți, am avut o oarecare speranță că „trezirea“ va rezista. Cu toate acestea, cred că în contextul istoriei uităm că oamenii doresc foarte repede să lase trecutul traumatizant în urmă și să revină la așa-zisul „normal“ cât mai repede posibil. După pandemia de gripă a Primului Război Mondial, oamenii au acționat în mod similar. Moartea și dezordinea sunt îngrozitoare. Și ca atâtea adevăruri incomode, preferăm să privim în altă parte decât să ne confruntăm cu circumstanțe și condiții dificile. Așa că mă tem că am uitat în mare măsură claritatea percepției pe care am putut-o avea în timpul pandemiei și a blocajelor și am revenit, din păcate, la comportamentele noastre obișnuite de distragere a atenției.
Cum credeți că ar trebui să se întâmple o astfel de resetare, în care să schimbăm paradigma consumerismului cu o paradigmă bazată pe sustenabilitate? Cum pot fi convinși oamenii să consume responsabil, când este atât de atrăgătoare ideea de concediu la all-inclusive, unde se aruncă tone de mâncare, sau să nu-și umple cărucioarele de cumpărături, din care o mare parte vor ajunge la gunoi?
Aceasta este întrebarea la care am lucrat în ultimii 25 de ani. Anterior aș fi spus că avem nevoie de mai mulți morcovi, de mai multe stimulente, de mai multă ambiție, de mai multă atitudine deschisă, pozitivă față de stilurile de viață mai durabile, iar acest lucru este încă adevărat într-o anumită măsură. Dar cred că am învățat și că morcovii singuri nu vor fi de ajuns. Vom avea nevoie, de asemenea, de bețe ferme, de reglementări, de descurajare. Și acest lucru necesită un echilibru foarte fin, mai ales în națiunile democratice, deoarece eșecul de a aduce politic argumentele persuasive către oameni poate fi exploatat de populism. Vedem încercări în acest sens, acum, în Marea Britanie, cu politicienii susținând șoferii, renunțând la angajamentele net- zero și încercând să ducă sustenabilitatea însăși pe teritoriul războaielor culturale. Călătoria este un exemplu grozav. Zborul este ieftin, nu există taxe pe combustibilul de aviație. Deci oamenii vor zbura mai degrabă decât să-și ia timpul suplimentar și să plătească costurile suplimentare în tren. Dacă nu reechilibrăm aceste prețuri, astfel încât să se poată face o comparație corectă, majoritatea oamenilor vor alege pur și simplu cea mai ieftină și mai rapidă opțiune. Costul, viteza și confortul vor predomina de obicei, chiar dacă impactul mai amplu asupra mediului și calitatea experienței sunt nedorite.
Criza energetică cauzată de războiul din Ucraina ne-a arătat o modalitate în care se poate raționaliza consumul: creșterea prețurilor. O țară precum Germania a reușit, printre altele, și printr-o reducere drastică a consumului casnic de energie, să scape de dependența de gazul rusesc. Este aceasta o cale spre resetarea stilului de viață? Oamenii trebuie constrânși, într-un fel sau altul, sau ar trebui să fie educați în acest sens și lăsați să decidă singuri, dacă vor să ducă o viață sustenabilă, în armonie cu natura?
Avem nevoie de ambele. Trebuie să plătim costul real pentru lucruri, fie că sunt energie, alimente sau călătorii, care internalizează costurile externe – cum ar fi poluarea, astfel încât să putem face alegeri reale în cunoștință de cauză. Și reglementarea poate ajuta cu siguranță în acest sens. Dar, de asemenea, trebuie să comunicăm povestea a ceea ce se face și de ce – și acest lucru este crucial dacă vrem să mergem înainte împreună și să nu ajungem la lupte dure cu privire la ce este mai bine pentru cine și pe cheltuiala cui.
Sustenabilitate de viitor înseamnă sustenabilitate accesibilă tuturor
Ați călătorit în jurul lumii fără a folosi avionul ca mijloc de transport doar pentru a demonstra că se poate face turism durabil. Care este experiența care v-a marcat cel mai mult în această călătorie? Ce sfaturi aveți pentru cei care doresc să călătorească astfel, dar nu au atât de mult timp liber disponibil – de exemplu, pentru a ajunge din Anglia în Grecia fără avion ar lua cel puțin jumătate din timpul total alocat vacanței?
Cel mai important lucru pe care l-am realizat din călătoria mea este că ceea ce avem cu toții în comun este mult mai important decât ceea ce ne desparte. Oamenii din întreaga lume, în contexte și circumstanțe foarte diferite, tânjesc de obicei după aceleași lucruri și țin la familia, prietenii, casa și viitorul lor. Să sărbătorim minunata noastră diversitate, dar și să ținem aproape ideea că avem mai multe în comun decât credem. Pentru călătorii sustenabile, recomand să începeți local. Nu trebuie să faci înconjurul lumii sau chiar al Europei. Susțin ideea de a face mai puține călătorii, mai lungi, astfel încât drumul să devină o parte integrantă a experienței și bucuriei, nu doar tranzitul pentru a ajunge în vacanță. Sunt un investitor în compania ByWay Travel care îi ajută pe oameni să genereze aventuri pe uscat, să rezerve bilete de tren și locuri de cazare pe parcurs. Acest lucru face mai simplu și mai ușor transportul. Experiența de a ajunge acolo ar trebui să fie jumătate din distracție.
Există o noțiune preconcepută despre viața durabilă. Câți dintre noi își pot permite cu adevărat o mașină electrică, să pună pompe de căldură sau panouri electrice pentru casele lor? Ce pot face oamenii cu venituri medii pentru a trece la un stil de viață durabil?
Sunt de acord, transformarea de care avem nevoie trebuie să fie pentru toată lumea și, prin urmare, trebuie să fie accesibilă. Cu toate acestea, din necesitate, procesul poate începe cu cei care își permit, iar construirea acelei piețe de pionierat dezvoltă abilitățile și amploarea acesteia și duce la reducerea prețurilor care va permite pieței de masă să devină mai accesibilă pentru toată lumea. Cred că vedem un model similar pentru cele mai multe transformări, cum ar fi telefoanele mobile, care au început ca fiind greoaie, voluminoase și foarte scumpe pentru mulți, și apoi au devenit mai mult sau mai puțin accesibile întregii lumi. Cred că trebuie să credem că adoptarea în masă a celor mai bune tehnologii va fi posibilă și practică, deși va implica schimbări cu care s-ar putea să nu ne simțim întotdeauna confortabili. De exemplu, suntem îndrăgostiți de mașina individuală. Dacă încercăm doar să înlocuim mașinile individuale cu motor cu combustie internă (ICE) cu vehicule electrice (EV), avem o problemă de resurse și tot nu rezolvăm aglomerația – vom rămâne blocați în ambuteiaje nepoluante și silențioase! Trebuie să regândim radical proprietatea și utilizarea – 90% dintre mașini sunt inactive și nefolosite 90% din timp, este o risipă incredibilă de active. Deci avem nevoie de coproprietate, proprietate comună și modele de utilizare pentru a dematerializa impactul.
Viitorul: mai puțin este mai mult
Cum credeți că va arăta lumea în următorii 10 ani, în cazul în care nu se schimbă nimic în stilul în care administrăm Planeta?
Cred că deja trăim scenariul negativ! După cum a spus scriitorul de science-fiction William Gibson, „viitorul este acolo, pur și simplu nu este încă distribuit uniform“ și, invers, colapsul este și acolo, pur și simplu nu este distribuit încă uniform! Avem doar 1,1 grade de încălzire globală în prezent și putem deja să vedem cât de turbulente, violente și periculoase sunt schimbările la nivelul sistemelor noastre meteorologice globale, furtunile intense mai frecvente, evenimentele de precipitații cu gheață, secetele, incendiile. Din păcate, toate acestea se vor intensifica și se vor agrava pe măsură ce adăugăm mai multă căldură în sistem. Ca întotdeauna, cei mai puțin responsabili de schimbările climatice, cei mai vulnerabili, vor plăti și ei cel mai mare preț. Impactul climei îi afectează cel mai mult pe cei săraci, pe femei și pe oamenii de culoare – inacțiunea climatică are un impact sexist, rasist și prejudiciabil.
Dar în cazul unui scenariu pozitiv?
Scenariul pozitiv nu este însă doar unul tehno-utopic, în care tehnologiile de energie regenerabilă și alte inovații ne salvează. Cred cu tărie că este necesară și este posibilă o schimbare mai profundă, ceea ce, într-un fel, este o întoarcere la o conexiune de tipul „mai puțin este mai mult“, mai vitală și reală cu sistemele sociale și sistemele ecologice care ne susțin pe toți, familia mai largă a vieții. Acest lucru se găsește încă în multe culturi indigene care sunt mai inextricabil împletite cu habitatele și mediile lor imediate. Ei pot indica calea către redescoperirea unei „indigenități“ mai moderne, care ne leagă înapoi în rețeaua vieții în moduri care sunt mai semnificative, mai durabile și mai rezistente.
„Dacă este lăsat necontrolat, capitalismul amenință să distrugă tot progresul“
România a trecut prin 45 de ani de comunism, perioadă în care s-a trăit o reducere drastică a consumului intern. Apoi, capitalismul a adus în România un consumerism sălbatic. Frica de a rămâne fără provizii ne face să ne aprovizionăm cu cantități mari de alimente și facem căldură în case la temperaturi ridicate. În acest context, ideea de raționalizări pentru un stil de viață durabil nu va fi privită cu mare deschidere. Cum credeți că ar trebui abordată această tranziție către un stil de viață sustenabil de țările din fostul Bloc Sovietic, care ignoră orice discuție pe teme de consum responsabil?
Într-adevăr, acesta este un alt unghi de dezbatere polarizată între individualism versus colaborare, penurie versus abundență, comunism versus capitalism. În mod evident, trecerea de la o extremă sistemică la alta nu ajută! Și nimeni nu pledează pentru o întoarcere în trecut. Cred că viitorul durabil este undeva la mijloc, surprinde o parte din sentimentul de solidaritate din trecut, cu inovația pentru viitor, susținută de un sentiment de limite ecologice, echitate, egalitate și corectitudine. Așa cum spun în contextul călătoriilor, este dreptul nostru de a călători, suntem o specie migratoare și oamenii s-au mutat întotdeauna. Dar nu este dreptul nostru de a călători oriunde vrem, oricând dorim, în detrimentul tuturor. Aceasta este mentalitatea ce trebuie reținută: drepturile și responsabilitățile noastre, libertățile individuale și responsabilitățile noastre colective. Nu este ușor, dar este posibil.
Schimbarea vine de la „noi“, nu de la „eu“
Economia capitalistă se bazează pe ideea de creștere constantă a producției, a vânzărilor, a profitului. Cum putem schimba această paradigmă fără a produce o criză economică majoră?
Cred că noțiunea de economie post-creștere va începe să prindă. Acest lucru depășește extractivismul valorii care este esențial pentru creșterea continuă a capitalului. Adevărul brutal este că suntem deja bogați în mod colectiv, dincolo de visurile noastre cele mai sălbatice, dar distribuția bogăției este complet denaturată și inegală. Trebuie să luptăm pentru luxul public și suficiența privată. Economia post-creștere sau poate economia în stare de echilibru sunt modalități de gestionare și conducere a economiei care nu duc la distrugerea inevitabilă a Planetei în acest proces. De exemplu, trecerea de la combustibilii fosili la sursele regenerabile se poate întâmpla în multe feluri. Poate fi o tranziție relativ lină, gestionată, sau una dureroasă și foarte contondentă. În prezent, din perspectiva piețelor financiare, estimăm că nu se va întâmpla deloc o tranziție! Asta înseamnă că doar stocăm crize economice majore pentru viitor. Schimbările de paradigme nu sunt mai ușoare, dar se întâmplă. După cum a scris unul dintre autorii mei preferați, Ursula K LeGuin: „Trăim în capitalism. Puterea lui pare de neocolit. La fel era și dreptul divin al regilor. Orice putere umană poate fi contestată și schimbată de oameni“. Capitalismul ne-a permis să construim o mare parte din lumea din jurul nostru, dar puterea sa amenință să distrugă tot acel progres dacă este lăsată necontrolată și nereglementată, așa cum este astăzi. Putem schimba asta.
Poate tot din cauza capitalismului, abundența și risipa au ajuns să fie imprimate în cultura noastră ca semn de succes. Mașini sport cu mulți cai-putere, case și haine de lux, vacanțe exotice în paradisuri îndepărtate, unde natura este distrusă pentru a face loc stațiunilor turistice – toate acestea au devenit pentru mulți oameni scopul final în viață. Credeţi că putem schimba această cultură?
Aceasta este „întrebarea de un milion de dolari“. Este vorba despre schimbarea aspirațiilor oamenilor. Da, modelul din ultimele decenii, de la apariția publicității în masă, a fost despre belșug, dezordine și beneficii personale – totul este „eu, eu, eu“. Acest cult al individualismului este greu de contestat și cu siguranță a fost profund înrădăcinat. Cu toate acestea, ca ființe umane, suntem și mai nuanțați și mai sofisticați decât atât, există „îngeri mai buni ai naturii noastre“ și putem fi și altruiști și responsabili. Teoretic, pot vedea o lume în care cele mai bune dintre valorile umane strălucesc – solidaritatea și conexiunea noastră colectivă, colaborativă, creativă unul cu celălalt și cu natura –, nu un solipsism atomizat, egoist și egocentric. Dar asta presupune ca toți să ne dorim asta, altfel diferențele de viziune pot și vor fi exploatate de interese comerciale și politice, care profită de statu quo-ul actual.
Se încarcă comentariile...
