Duhoarea tiparului

Sa anunti o reeditare de carte chiar in ziua in care lansezi prima editie e un lucru la care editurile noastre nu indraznesc sa viseze nici daca le bagi seringa-n vena. Pai, ultima data s-a intamplat

Sa anunti o reeditare de carte chiar in ziua in care lansezi prima editie e un lucru la care editurile noastre nu indraznesc sa viseze nici daca le bagi seringa-n vena. Pai, ultima data s-a intamplat chestia asta pe vremea cand dolarul era un pol si Sandra Braun isi imperechea zece personaje pe pagina. Ca sa fim drepti, a mai fost o tresarire a pietei cand si-a scos nea Nelu Revolutia traita, de-au stat SPP-istii de trei ori la coada, o data deghizati in femeile de la APACA, o data in profesori de latina si, la urma, in sculer-matriteri. Da' acum, cine naiba mai pune mana pe-o carte? Vine omul rupt acasa, citeste patru-cinci beri - gata fictiunea. Tocmai d'aia, cartea Vadim intre balamuc si ospiciu, a senatorilor Nesca si Meacscu, a readus speranta pe piata literaturii romane contemporane. Practic, cu asta n-ai cum da gres, poti sa tragi si dooj de editii. Mi-a explicat unu' de meserie: "Ba, sa zicem ca se scarbeste lumea si de porcarelele astea PRM-iste. Duci tirajul la maculatura si-ti scoti banii de doua ori. Pai, tu stii cat trag la cantar 400 de pagini de injuraturi?". Imi spuse asta ca umbla editurile din partid in partid: "Domnu' Basescu, sunteti un om talentat. E pacat sa nu lasati ceva posteritatii. Scrieti-ne, domne, o carte despre Bombonel". Dupa aia se duc la Nastase: "Dom' presedinte, imi fac datoria sa va informez; Basescu va executa in cinspe capitole scrise marunt. Nu v-ar tenta un volum lucios, cartonat, sobru, cam la cinci kile jumate? Vai, nu ne asteptam la un refuz. A, se poate si despre domnu' Iliescu... "