Două diaspore româneşti: imigranţii vechi şi imigranţii noi

Gabriela Diaconiţa

Românii de dincolo de hotare sunt împărţiţi în două tabere, imigranţii vechi şi noi. Între ei se face o distincţie clară, a fost concluzia unui grup de 18 jurnalişti români care au făcut un maraton jurnalistic prin Europa pentru a relata adevărata faţă a diasporei româneşti.
Jurnaliştii de la cele mai importante cotidiene din România au trecut, recent, prin oraşele din Europa unde se află cele mai importante comunităţi româneşti, în cadrul unui proiect intitulat "Caravana presei româneşti". Traseul a cuprins cinci ţări şi 10 oraşe, dintre care Atena, Roma, Milano, Madrid, Castellon, Lisabona. Proiectul a fost realizat de Actualitatea Românească în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Imigranţii noi sunt aşa-zişii imigranţi economici, care au plecat în masă odată cu ofertele generoase de muncă. Despre aceştia se spune că au emigrat pe perioade scurte de timp şi că nu urmăresc decât să strângă repede bani din munca prestată pentru a-şi asigura un trai mai bun în România. Imigranţii vechi sunt cei care au părăsit România imediat după '89. Ei sunt mai bine văzuţi decât noii sosiţi. Părerea despre primii români plecaţi în străinătate este că s-au ataşat mai mult de ţările în care au emigrat, au găsit acolo un mediu foarte bun pentru dezvoltarea unei cariere şi au mizat pe un succes pe termen lung.
Românii cred în Biserică şi dincolo de hotare
Biserica funcţionează în continuare ca principalul centru de întâlnire a românilor din afara ţării, ea joacă un rol fundamental în coagularea populaţiei. Biserica este foarte importantă în viaţa comunităţilor de români din străinătate, este locul de unde românii ştiu că pot obţine ajutor, sfaturi, informaţii necesare. Este singura care mizează în perma-nenţă pe unitatea între români. O parohie ortodoxă adună la slujba duminicală în jur de 350-500 de români şi înregistrează anual o medie de 200 de botezuri şi 25 de nunţi, cifrele oscilând în funcţie de mărimea comunităţii.