Dosare vechi cumpăăăr!

Dorin Tudoran mi-a povestit că prin '90, cînd românii vindeau la Istanbul rulmenţi şi pînze de bomfaier, un fost securist aterizat pe nepusă masă în America negustora şi el mărfuri

Dorin Tudoran mi-a povestit că prin '90, cînd românii vindeau la Istanbul rulmenţi şi pînze de bomfaier, un fost securist aterizat pe nepusă masă în America negustora şi el mărfuri româneşti, adică dosare secu. Astfel i s-au oferit, contracost, manuscrisele tainice ale unui poet angelic ce lucra la revista "Luceafărul", ce dădea pe goarnă la băieţi, cu o fervoare de-a dreptul metafizică, tot ce discutam noi pe holurile redacţiei.
Mi-am amintit de această tainică negustorie zilele astea, cînd multimilionarul senator Dumitru Puzdrea a sosit la CNSAS să-şi pipăie dosarul de reţea.
Prezumtivul cozonac dolofan al domnului Puzdrea s-a preschimbat în hambarul SRI-ului într-o coajă foigită de mălai, ştampilată cu însemnele siguranţei naţionale.
De ce o nucă lipsită de miez ţine de siguranţa naţională - asta numai ciorile ce croncănesc pe clădirea SRI-ului ne-ar putea spune, pentru că specialiştii Serviciului Român de Informaţii, capabili să extragă cu virtuozitate brînza din colţunaşi şi gălbenuşul din coaja oului, ridică nedumiriţi din umeri cînd e vorba de fenomenul golirii anumitor dosare de conţinut.
Un lucru ce se poate vedea cu ochiul liber pe rafturile CNSAS-ului e că dosarele informatorilor bugetari sînt mult mai dolofane decît cele ale turnătorilor din Top 300, golaşe şi scheletice, de te apucă mila la ce chinuri au fost supuse în ultimii 16 ani.