Doctrina unu la sută", justificare a războiului preventiv

Cunoscutul publicist american Ron Suskind, laureat al premiului Pulitzer, a cărui carte publicată în 2004, "Preţul loialităţii", bazată pe documente puse la dispoziţie de fostul ministru al

Cunoscutul publicist american Ron Suskind, laureat al premiului Pulitzer, a cărui carte publicată în 2004, "Preţul loialităţii", bazată pe documente puse la dispoziţie de fostul ministru al finanţelor Paul O'Neil, a făcut senzaţie la vremea respectivă prin dezvăluirile asupra mecanismului intim de luare a deciziilor de către administraţia Bush, pune din nou pe jar Washingtonul în ultimul său volum "Doctrina unu la sută" (The One Percent Doctrine), apărut chiar în aceste zile.
Titlul cărţii se referă la o declaraţie făcută de vicepreşedintele Dick Chenney la scurtă vreme după atacul terorist din 9 septembrie 2001. "Dacă există fie şi şansa de numai unu la sută ca teroriştii să deţină o armă de distrugere în masă - şi de câtăva vreme se conturează o asemenea probabilitate - atunci SUA au dreptul să acţioneze ca şi cum ar fi vorba de o certitudine". Sunt cuvinte care fundamentează noua doctrină a loviturii preventive ce a luat locul analizei şi dezbaterilor aprofundate menite să preceadă procesului decizional, transformând simple bănuieli în argumentul decisiv pentru a se trece la acţiune militară, aşa cum s-a întâmplat în Irak.Suskind care a avut acces la documentele personale şi amintirile fostului director al CIA, George Tenet, precum şi ale altor oficialităţi ale serviciilor secrete, ale Departamentului de Stat, Departamentului Apărării şi celui al Finanţelor, relevă frecventele divergenţe dintre responsabilii agenţiilor informative, cunoscători ai realităţilor din teren, şi birocraţii care ignoră deliberat aceste realităţi şi îşi impun punctele de vedere conform noii doctrine.

Irakul, exemplu pentru oricine îndrăzneşte să sfideze America
Intervenţia împotriva Irakului, afirmă autorul, este ilustrarea aplicării acestei doctrine, ea urmărind "să constituie un exemplu pentru oricine ar îndrăzni să dobândească arme de distrugere în masă sau să sfideze, în orice fel, puterea şi autoritatea SUA". În plus, războiul împotriva terorismului a conferit preşedintelui şi vicepreşedintelui "vaste prerogative, care le dau dreptul să acţioneze cum doresc, când doresc şi pentru motive numai de ei ştiute", şi să adopte pe plan intern măsuri care îngrădesc drastic libertăţile civile. Puterile de care dispune astfel Executivul sunt considerabile, iar vocile care pledează în favoarea tradiţionalului proces politic bazat pe transparenţă sunt înăbuşite sub acuzaţia de "lipsă de loialitate", afirmă autorul cărţii.