Divorţ pentru nepotrivire de caracter

nu este dispus PD să cedeze: apartenenţa la ideologia populară. După ce fuziunea va fi oficial îngropată, va fi o chestiune de timp până la izbucnirea unui război pe toate fronturile. Într-o

nu este dispus PD să cedeze: apartenenţa la ideologia populară. După ce fuziunea va fi oficial îngropată, va fi o chestiune de timp până la izbucnirea unui război pe toate fronturile. Într-o primă etapă, liderii PD vor ieşi în faţa publicului pentru a-i acuza pe liberali de eşecul acestui proiect şi vor anunţa că îşi asumă, pe cont propriu, coagularea unei formaţiuni puternice de dreapta. Acesta va fi semnalul ca din PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu să se desprindă disidenţi precum Mona Muscă, Cristi Boureanu şi poate chiar Valeriu Stoica. Un al doilea pas va fi decizia PD de a candida pe cont propriu la alegerile pentru Parlamentul European, sub pretextul că aceasta este o condiţie a PPE, care ar dori să separe apele între liberali şi populari. Există şi persoane pragmatice în PD, care au rezerve faţă de un astfel de gest, întrucât, potrivit sondajelor de opinie, dacă vor candida separat, liberalii şi democraţii vor obţine mai puţine mandate decât dacă vor merge împreună. În sfârşit, în caz de alegeri generale anticipate - pe care PD le vede organizate undeva prin 2007, cel târziu -, partidul lui Emil Boc fie va cere să deţină poziţia dominantă pe listele Alianţei D.A., fie va încerca să câştige pe cont propriu.
Aceste jocuri politice au ca efect faptul că, de câteva luni bune, funcţionarea guvernului este încetinită. Este adevărat, nimeni nu îndrăzneşte să se opună măsurilor necesare integrării în UE, dar nenumărate alte decizii sunt blocate. Nu se face restructurarea Executivului, pentru că fiecare partid se teme că va fi păcălit de ceilalţi parteneri de guvernare. Guvernul Tăriceanu continuă să funcţioneze pe structura moştenită de la PSD, cu 23 de miniştri şi miniştri delegaţi, zeci de secretari de stat şi nenumărate agenţii, cu atribuţii care adesea se suprapun şi care funcţionează cu preţuri enorme. Pe măsură ce competiţia dintre liberali şi democraţi va deveni mai acerbă, va spori neîncrederea şi va fi afectată funcţionarea unui număr din ce în ce mai mare de instituţii. Conflictul a ajuns deja până la vârful structurilor statului, cum ar fi în CSAT, de unde toate dezbaterile politice de la ultima şedinţă au ajuns în presă. Cei care vor participa de acum la şedinţele CSAT se vor teme că tot ceea ce spun în spatele uşilor închise va deveni public, iar procesul de luare a deciziilor ar putea fi afectat de o prudenţă excesivă. Alianţa PNL-PD repetă astfel o bună parte din greşelile coaliţiei CDR-PD-UDMR. şi atunci, PD a fost principala sursă de scandal, ceea ce, în perioada 1997-1998, i-a adus o creştere substanţială în sondaje. Dar pedeapsa a venit în 2000, când au plătit toţi. Liberalii şi democraţii abia au reuşit să intre în parlament, iar ţărăniştii au fost, practic, scoşi de pe scena politică.