Disidentul Gheorghe Ursu, anchetat şi pentru cutremurul din '77

Fisier audio Adevărul prezintă în premieră mărturii şi documente despre confruntarea dintre Gheorghe Ursu, Ceauşescu şi Securitate "Ceauşescu a dat aceste ordine demente: să

Fisier audio

Adevărul prezintă în premieră mărturii şi documente despre confruntarea dintre Gheorghe Ursu, Ceauşescu şi Securitate

"Ceauşescu a dat aceste ordine demente: să se termine toate consolidările. Şi a dat ordin să fie spoite blocurile cu pereţii, aşa, fisuraţi. Cu oameni locuind în ele. Adică o crimă. O crimă în masă. Pentru că puteau să moară mii de oameni. Tatăl meu a refuzat să semneze"! Este un fragment din zguduitoarele dezvăluiri făcute în exclusivitate pentru Adevărul de Andrei Ursu, fiul inginerului disident Gheorghe Ursu. Un disident anchetat, bătut şi omorât prin tortură, în 1985, în beciurile Miliţiei şi Securităţii din Calea Rahovei. Anchetat şi bătut, după câte se va vedea, şi pentru că a avut curajul să-l acuze pe Ceuşescu de "iresponsabilitate criminală pentru sistarea consolidărilor blocurilor de pe urma cutremurului din 1977". Prin simbolistica lui, dosarul Ursu este considerat un caz emblematic, un caz exemplar. Cazul disidentului absolut.

Cu toate că s-a scris destul de mult despre "cazul <> ", până acum nu s-a vorbit aproape deloc despre faptul că disidentul anticomunist a participat la o discuţie directă cu Ceauşescu. O discuţie despre urmările cutremurului în care Ursu şi-a notat cuvânt cu cuvânt directivele absurde ale dictatorului. O discuţie al cărei ecou a ajuns, prin intermediul lui Ursu, la Europa Liberă şi, de acolo, în întreaga lume. O discuţie care a pecetluit definitiv soarta lui Gheorghe Ursu. Fiul disidentului a oferit ziarului Adevărul, spre publicare, documente inedite despre relaţia tatălui său cu Europa Liberă şi, în premieră absolută, însemnările lui Gheorghe Ursu de la întâlnirea cu Ceauşescu. O întâlnire de gradul trei între victimă şi călău.

"Cutremurul" Ursu şi "întâlnirea de gradul trei" cu Ceauşescu

Poate părea incredibil, dar, într-adevăr, disidentul Gheorghe Ursu, asasinat în beciurile Securităţii, a fost anchetat, printre altele, şi pentru... cutremur. Cutremurul din 1977, evident. O dovedesc chiar documentele Securităţii. Iată ce povesteşte Andrei Ursu despre singura întâlnire a tatălui său cu Ceauşescu. "O singură dată a stat tatăl meu faţă în faţă cu Ceauşescu. Pentru că avea o bună expertiză în structura de rezistenţă a construcţiilor şi fiind specialist în metode antiseismice, tata fusese ales şef de lucrări pentru consolidarea câtorva blocuri importante din Capitală, printre care şi blocul ARO (n.r. - blocul Patria).

În iulie "77, Ceauşescu a făcut o şedintă de lucru. A fost invitat şi tatăl meu, care şi-a notat tot ce a vorbit Ceauşescu acolo (n.r. - vezi stenograma lui Ursu pe www.adevarul.ro). Este singura mărturie scrisă de Babu care s-a mai păstrat din acel an, 1977. La acea şedinţă, Ceauşescu a dat aceste ordine demente: <> . Mai e, de asemenea, un scenariu - că nu-i mai ajungeau banii pentru <> şi, bineînţeles, că nu-i mai păsa că blocurile neconsolidate ar putea să se dărâme. Şi a dat nişte ordine absolut demente: <> Şi alte chestii din astea demente. Şi a dat ordin să fie spoite blocurile cu pereţii aşa fisuraţi cum erau, ca să nu se mai vadă fisurile. Cu oameni locuind în ele. Adică o crimă. O crimă în masă. Pentru că puteau să moară mii de oameni. Tatăl meu a refuzat să semneze. I-au făcut scandal, dar au semnat alţii de deasupra lui. Dar, în faţa lui Ceauşescu, niciunul n-a avut curaj să spună nimic. Ei, şi asta a fost o crimă. Iar tatăl meu a fost îngrozit de acestă crimă. Şi a trimis o scrisoare, un material foarte stufos, de vreo 20 de pagini, la Europa Liberă".

O scrisoare care a produs un adevărat "cutremur" în rândul Securităţii. Încă din acea perioadă, Securitatea bănuia că autorul acestei scrisori era chiar "obiectivul" acţiunii cu numele de cod "Călătorul". Adică inginerul şi poetul Gheorghe Ursu, alias Babu. "Întrucât cel în cauză întreţine legături apropiate cu unii scriitori care se află în atenţia organelor de Securitate, pentru concepţiile lor duşmănoase, urmează ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor cu aceştia", se cerea într-unul dintre documentele Securităţii. Adică Securitatea dorea să vadă ce intelectuali complotează împotriva lui Ceauşescu şi prin ce filieră au ajuns scrisorile "Călătorului" la E.L. Despre nimic din toate astea nu a vorbit Ursu. Pe nimeni n-a turnat Babu. Chiar cu preţul vieţii. Ursu-Babu a murit absurd şi totodată exemplar. Ca un personaj kafkian.

Ca-n BIG BROTHER: Numele lui Ceauşescu, tabu pentru Securitate

Documentele pe care le facem publice în premieră dovedesc că drama lui Ursu a început, fără doar şi poate, de la cutremurul din '77.

Pe de altă parte, şi Andrei Ursu crede că acea şedinţă cu Ceauşescu despre cutremur i-a schimbat din temelii destinul tatălui său. Acea şedintă, din 6 iulie '77, a fost, practic, începutul "cazului Ursu", începutul calvarului. "Se poate ca acel material, pe care Babu l-a trims Europei Libere în '78, material în care se referea la sistarea de către Ceauşescu a blocurilor avariate de cutremur, i-a mâniat îngrozitor de tare pe securişti. Şi mai ales scrisoarea în care îl acuza pe Ceauşescu de iresponsabilitate criminală pentru sistarea consolidărilor de pe urma cutremurului din '77. Era clar că-i durea că tata îl acuza pe Ceauşescu de omor. În documentele lor, securiştii nici nu spuneau <> . Spuneau <> şi <> . Numele lui Ceauşescu era un tabu. Aş putea spune, o chestie aproape mistică", spune Andrei Ursu.

De altfel, tatăl său îi numea pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu, în jurnalul său, dar şi în discuţiile cu prietenii, "Scroafa" şi "Paranoicul". De multe ori, în jurnalul din 1984, mai ales (la şapte ani de la cutremur), Ursu vorbea de "BIG BROTHER". Ca-n Orwell.

Pariul lui Ursu: "Blocul în care locuiam eu nu putea să cadă. Şi n-a căzut"

"În seara când s-a întâmplat cutremurul (n.r. - 4 martie 1977, ora 21.20), ai mei erau acasă. Locuiam în Ho şi Min, într-un bloc de patru etaje. Tatăl meu a rămas în casă precum rămâne constructorul de poduri la trecerea primului convoi"! Era ca un pariu al lui Gheorghe Ursu cu ingineria, cu o meserie bine făcută. "Tatăl meu a explicat ulterior acel <> , pentru că, atunci, nu a mai apucat să dea explicaţii. Şi acea explicaţie a rămas pe o casetă în care este selectată vocea lui şi care apare în filmul <> . Vocea este înregistrată la excursia lor din Franţa. Era anul când a dus şi scrisoarea la Europa Liberă, scrisoare citită ulterior pe post de Virguil Ierunca, în patru episoade, la Povestea vorbii. Cu acea ocazie, pe casetă îi povestea despre cutremur lui Sergiu Huzum, prietenul care îl înregistra în maşină, pe drumul către castelele de pe Loire", dezvăluie Andrei Ursu. Redăm mai jos stenograma acelei casete, salvată ca prin minune. Vocea lui Babu o puteţi auzi în varianta electronică a ziarului la www.adevarul.ro

Babu: S-a declanşat mai puternic mişcarea. Sorana (n.r. - soţia lui Babu şi mama lui Andrei Ursu) a avut un moment în care a fost mai rapidă decât de obicei şi mi-a spus: "Şi acum ce fac?", şi i-am spus: "Ieşi afară!".

M-a întrebat: "Tu nu vii?". "Eu nu ies". Ea a ieşit afară în stradă, eu am stat acolo tot cutremurul. De ce? Fiindcă 80 la sută din opera mea de inginer este clădită pe parter şi patru etaje.
Deci, am zis: "Dacă această casă în care stau eu se prăbuşeşte, înseamnă că în ţara românească vor muri 30.000 de oameni sau 40.000 de oameni, în case proiectate de mine! Deci, n-are să se prăbuşească!".

Sergiu Huzum: Da' era casă făcută de tine aia în care stăteai tu?

B: Nu, nu! Dar era făcută de un coleg de-al meu, la fel de deştept, la fel de competent ca mine, cu aceleaşi sisteme constructive.

S: Şi-ai stat numai ca să verifici asta? Eşti nebun complet!
B: Nu, nu ca să verific! Având convingerea că nu are voie să se prăbuşească! Şi nu s-a prăbuşit!

Despre Gheorghe Ursu (foto) nu se poate spune ceea ce poeţilor le place să se spună îndeobşte despre ei: că sunt nişte poeţi mari. A ucide un astfel de om echivalează cu a-l omorî pe Regele Fluturilor. Se cuvine ca întreaga cultură română să se ridice astăzi în picioare şi să salute memoria lui Gheorghe Ursu.
Geo Bogza

Stenograma lui Ursu la întâlnirea cu Ceauşesscu din 6 iulie 1977

"Tov. secr. g-ral Ceauşescu

(Urmările cutremurului)

Să se pună capăt activităţii comisiilor, care au creat o psihoză. Nici un bloc nu poate fi demolat fără o aprobare specială. S-a dat dispoziţie să nu se închidă nici un magazin.

Comisiile centrale au făcut acţiuni iresponsabile. Scoaterea din funcţiune a zeci de imobile care nu aveau nici o avarie. Clădirile puse într-o situaţie care depăşeşte cu mult ceea ce cutremurul a distrus.

Nu există nici o justificare, ci pur şi simplu o concepţie greşită a proiectanţilor.

Am văzut 5-6 imobile, n-am văzut decât doi stâlpi fisuraţi. ARO(nr- blocul Patria) a funcţionat. Barul(nr- barul Melody). E un stâlp fisurat în capătul celălalt. SCALA a funcţionat de o săptămână. Cică s-au găsit clădiri fără fundaţii. Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă!

Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialişti...V-au pus pe voi careva să măsuraţi cum s-a construit acum 50 de ani?

Numai nişte oameni iresponsabili. Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul să punem ordine în Capitală. Voi, activul de partid, răspundeţi de fiecare zid distrus. Întreaga gîndire trebuie revizuită. Trebuie să-i tragem la răspundere pe proiectanţi. S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolaţi Capitala. Se opreşte orice echipă de verificare, am dat ordine la Miliţie şi Procuratură să-i bage la închisoare. Cine le dă voie să intre în domiciliul cetăţenilor.

În imobilele mari se fac lucrări de consolidare locale...cu ciocanul pneumatic să spargă stâlpii ca după aceea să-i consolideze. Trebuie, în mare, să terminăm până la 23 aug., afară de câteva clădiri pe care le vom examina separat.

Am văzut soluţiile moderne cu ciment şi...soluţii chimice. Sîntem în stare să punem capitala jos la pământ.

Un arhitect sau un inginer nu dovedeşte o mai mare pricepere dacă dărâmă, ci dacă repară. Să nu se impresioneze că-i profesor, va trebui să vedem cine plăteşte ce s-a distrus".

În 1984, la şapte ani de la cutremur şi de la întâlnirea cu Ceauşescu, Ursu nota în jurnalul său: "...a fost apoi cutremurul şi acel 6 iulie 77 când l-am ascultat de la 6 m distanţă, am înţeles că e paranoic şi că orice dialog cu el e imposibil"! Alte cuvinte sunt de prisos.