Disciplina saraciei

Cu fiecare zi care ne apropie de reuniunea NATO de la Praga din noiembrie, Romania pare tot mai hotarata sa se elimine singura de pe lista tarilor pe care Occidentul ar fi dispus sa le invite in

Cu fiecare zi care ne apropie de reuniunea NATO de la Praga din noiembrie, Romania pare tot mai hotarata sa se elimine singura de pe lista tarilor pe care Occidentul ar fi dispus sa le invite in Alianta. Nu sunt suficienti factorii externi meniti sa convinga SUA ca ar face o greseala oprindu-se asupra Romaniei: regimul comunist al lui Voronin se incapataneaza sa arate ca exista un conflict intre Chisinau si Bucuresti, or NATO nu admite noi membri care au probleme cu vecinii. Iata ca si Bucurestiul vrea parca cu tot dinadinsul sa arate ca pe plan intern lucrurile nu mai sunt in regula. Nu stiu ca in luna ianuarie reforma economica sa fi progresat un milimetru, in schimb, in fiecare saptamana, a aparut cate ceva menit sa ne indeparteze si mai mult de NATO. Au fost Armagedon II si reactia stupefianta a premierului si Procuraturii fata de autorii sai. A urmat dezvaluirea refuzului autoritatilor romane de a colabora vreme de 5 ani cu autoritatile anti-Mafia din Italia. Acum, doi militari in termen au dezertat cu armamentul din dotare, au ucis doi oameni si l-au mutilat pe al treilea. Intr-un moment in care Occidentul se uita cu atentie la noi, Romania se arata ca o tara in care militarii ies cu kalasnicoavele la drumul mare, ucid un nefericit care nu a vrut sa le dea Dacia agonisita intr-o viata, in care Politia nu poate opri dezertorii fiindca pistoalele Carpati sunt mai ineficiente decat pietrele din Intifada. Cu asemenea imagini, progresele reale facute de Romania in 2001 pot fi lesne date uitarii. Nebuni sunt peste tot in lume. In America sau in Europa copii de scoala primara sau batrani ratati au pus mana pe arme si au facut macel. Cu militarii insa asemenea cazuri sunt extrem de rare, si asta fiindca natiunile civilizate ale lumii iau masuri de siguranta cu totul speciale in cazul lor. Ce-ar fi daca un militar ce deserveste o arma nucleara s-ar droga, ar fi alcoolic sau ar cadea prada nebuniei? Faptul ca Armata romana nu dispune de asemenea arme, nu e un motiv de liniste: stravechiul AKM devine o arma cumplita in mana dezertorilor dementi. Tot sud-vestul tarii a fost in acest week-end in alerta din cauza celor doi militari. Intr-o Romanie in tranzitie, in care publicul s-a incapatanat sa respecte cu orice pret Biserica si Armata, aceasta din urma a pierdut mult in ultimele zile. Armata este si ea o parte a societatii romanesti si, in mod logic, ea nu poate fi mai buna decat societatea din care provine. Problemele sociale ale civililor capata o rezonanta grava si uneori amenintatoare in sistemul inchis care este Armata. Pentru un serviciu sub drapel de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, militarii au mari probleme cu locuintele, soldele sunt neindestulatoare, iar in multe garnizoane sotiile sau prietenele au putine sanse sa-si gaseasca slujbe. Copiii nu au la indemana scoli potrivite pe care sa le frecventeze. Nu intamplator, numarul sinuciderilor din Armata romana este ingrijorator de mare. Romania doreste sa fie un furnizor de securitate pentru NATO. Cu putine mijloace si multa inima, Armata romana a fost prezenta in ultimii 12 ani din Angola si pana in Afganistan, trecand prin Bosnia si Kosovo. Un eveniment precum cel de la Valcea risca insa sa anuleze eforturi de ani de zile. Situatia materiala a Armatei este cea pe care o permite bugetul. 140.000 de militari si civili trag de un buget infim, care nu ajunge pentru solde, pensii, hrana si echipament. Pilotii militari reusesc cu greu sa-si atinga norma de zbor. Navele abia daca au cu ce sa iasa in larg, rachetistii mai pun un strat de vaselina pe arme din 1960 si mai sunt obuziere pe care scrie Resita 1938. Dar nu aceasta este problema grava. Polonia, Cehia sau Ungaria nu aratau mai bine cand au fost primite in NATO. Acum, Europa constata ca nici Germania sau Franta nu sunt la nivelul de dotare al SUA. Romania ar fi putut insa oferi NATO o Armata saraca, dar disciplinata. Or, la unitatea din Valcea au avut loc incalcari grave ale actului de comanda. Cei doi dezertori au baut in timp ce erau de garda patru litri de vin inainte sa le vina cheful de crima. Cum de nu i-a vazut nimeni? Cum de nu i-a raportat nimeni? In tot acest timp, intervalul dintre schimburile de garda - serviciu, veghe, odihna - fiind de trei ore, nimeni nu i-a verificat. Si asta in conditiile in care cei doi nu pazeau o coroana de flori depusa la o statuie, ci un depozit de munitie! Conducerea unitatii nu stia ca unul din militari avea cazier si tulburari de comportament. Obligatia oricarui comandant in orice armata din lumea civilizata este sa-si cunoasca in amanunt subordonatii. Intr-o societate bolnava poate ca medicii nu au timp sa-i afle pe toti nebunii inrolati in armata. Dar cum nu au stiut despre asta comandantii directi ai celor doi? De la esalonul cel mai mic si pana sus la Marele Stat Major in ceea ce s-a intamplat la Valcea nimeni nu si-a facut datoria. Nici in 2002 si nici in anii care vin nu vor exista bani pentru Armata. Conditiile de viata de acolo nu au cum sa se schimbe in mod radical, peste noapte. Tragedia de la Valcea ar trebui insa sa fie semnalul iesirii din tranzitie a Armatei, a reintronarii disciplinei si a respectului pentru haina militara. Altfel, tragedia inceputa la Francesti ne duce cu gandul ca, pana sa vina NATO sa ne apere de noile amenintari la adresa securitatii, am ajuns ca in Romania sa ne fie teama de propria Armata...