De gardă pe corvetă

Dincolo de regulile stricte ale unui exerciţiu NATO în Marea Neagră, am descoperit viaţa militarilor de pe o navă românească Câţiva soldaţi echipaţi cu mitraliere, căşti şi veste

Dincolo de regulile stricte ale unui exerciţiu NATO în Marea Neagră, am descoperit viaţa militarilor de pe o navă românească

Câţiva soldaţi echipaţi cu mitraliere, căşti şi veste antiglonţ stau în gardă pe punte. La proră, mai mulţi militari voluntari scot ancora din apă. Corveta "Contraamiral Horia Măcellariu" se pune încet în mişcare, lăsând în urmă portul din Mangalia şi un val gros de fum negru. E o navă veche de 20 de ani, la fel ca şi celelalte ambarcaţiuni româneşti care tocmai au pornit într-un exerciţiu NATO. Dar militarii de la bord ştiu că "a nimerit ţinta" în mai multe acţiuni internaţionale şi sunt mulţumiţi. Bineînţeles, există şi probleme.

Căpitanul Florin Tănase a vrut de la bun început să se asigure că imaginea militarilor-marinari nu e percepută în roz. "Să ştiţi că-mi pleacă nişte oameni buni şi alţii în loc nu vin. Unii se duc să lucreze ca jandarmi sau pompieri, că-s salarii mai bune acolo. Iar alţii ar vrea să rămână, dar după ce împlinesc 40 de ani trebuie să părăsească armata. Noul ghid de angajare nu e bun. Militarii de pe corvetă nu tre' să alerge pe câmp, noi suntem armă tehnică. De ce să nu ţin un soldat bun până la pensie?!", se revoltă comandorul. Ca să fie mai convingător, îl întreabă de salariu pe primul militar pe care-l vede. "Am 31 de ani, 10 ani de experienţă şi câştig nouă milioane fără normă de hrană, care valorează maxim două milioane. În condiţiile astea, dacă-mi găsesc ceva la Ministerul de Interne, mă duc. Ca să vă dau un exemplu, eu nu pot să iau credite de la bancă. Le cer 10.000 de dolari, ei se uită că lucrez în armată şi îmi oferă doar 6.000", a povestit un caporal care a preferat să rămână anonim. Alt militar, în vârstă de 37 de ani, spune că nu i se pare normal să plece din armată aşa repede: "Sunt specialist clasa I, cu 20 de ani vechime, am soldă de merit şi cursuri de fochist, motorist şi electrician. Să vină unu' de 26 de ani şi să vedem dacă poate să facă mai multe! Eu sper totuşi să se schimbe ceva şi să mai rămân pe vas".

Fata de la radio

Ceva mai încolo, căpitanul Tănase spune că are patru fete la bord, un maistru militar şi trei "aspirante", adică studente la Academia Militară aflate în practică. "Femeile din armată aduc o concurenţă benefică. Însă mai e ceva. Noi, ca bărbaţi, ne mai abţinem să vorbim deocheat când sunt ele prin preajmă", a mărturisit comandorul Florin Tănase. Apoi, a trimis după "Petronela". În două minute, o blondă cu părul strâns la spate şi un zâmbet discret stă drepţi în faţa căpitanului. "Încă din clasa a zecea am vrut să lucrez în armată. Am fost cât p-aci să renunţ la liceu, însă cei de la recrutare m-au convins să-mi termin întâi studiile. Aşa sunt eu, mai băieţoasă, şi-mi place foarte mult sportul. Mai am totuşi ceva probleme cu răul de mare", a povestit Petronela Matei, maistru militar în vârstă de 23 de ani, responsabilă cu sistemul de radiolocaţie al corvetei. "Am terminat Şcoala de Maiştri în 2005 şi de doi ani lucrez pe această navă", adaugă Petronela. Întrebată de concurenţa cu colegii bărbaţi, răspunde după manual: "Aici nu e vorba de competiţie, pentru că pe mare contează echipa".

În marină, ca să scape de însurătoare

Îmbrăcaţi în clasicele tricouri albe, cu dungi negre, orizontale, soldaţii voluntari -"MAC-ii", cum li se spune după vechiul statut de "militar angajat cu contract"- sunt cu ochii-n patru. Peste o lună-două vor semna primul contract de militari profesionişti. Până atunci, fac sectoare de curăţenie, carturi la motoare, pe o temperatură de 80 de grade, şi mai şi curăţă cartofi. Teodor Lăţcan, un "mac" de 26 de ani, a intrat în marină pentru că, după ce a absolvit Facultatea de Teologie Pastorală, era obligat să se căsătorească pentru a obţine o parohie. Poartă o şapcă marinărească pe cap şi-şi umflă pieptul ca Popeye. Spune că, înainte să lucreze la Forţele Navale, a fost profesor, "dar pe bani puţini". Acum este timonier, iar de bani nu se plânge. Conform Ministerului Apărării, orice soldat sau gradat voluntar va primi, odată cu semnarea contractului, 10 milioane de lei vechi pe lună.

Răul de mare şi poveştile din Turcia

Puţin nemulţumit de liniştea mării, "pentru că numai când te zgâlţână vezi cum e pe navă", comandorul Tănase explică mecanismul răului de mare: "Nu e neapărat să te faci verde la faţă când ţi-e rău. Unora li se face foarte foame, alţii devin mai nervoşi. Dar cel mai rău e când îţi fuge farfuria din faţă". La masă, militarii-marinari povestesc. Ion Burghişan, ofiţer de relaţii publice în cadrul Comandamentului Flotei, îşi aminteşte ce i s-a întâmplat odată la Istanbul: "Turcii au nişte baze navale extraordinare. Cu terenuri de fotbal în nocturnă, restaurant, piscină, chiar şi grădiniţe. Însă, pe lângă faptul că au poze cu steagul naţional şi cu Attaturk la tot pasul, sunt foarte stricţi. Nu ai voie să porţi barbă. Pe mine m-a oprit unu' înarmat la poartă şi a trebuit să dăm zeci de telefoane că să pot să intru". Întâmplările se strâng uşor când lucrezi pe vas. În 65 de zile pe an de stat pe mare, comandorul Tănase şi echipajul său au ce depăna.