De ce nu sunt scriitorii VIP-uri?

jurnalistului, ar trebui să vedem mai întâi care este definiţia celui considerat VIP? Evident că depinde de cel care răspunde. Unii vor susţine că este vorba exclusiv de excelenţa valorii

jurnalistului, ar trebui să vedem mai întâi care este definiţia celui considerat VIP? Evident că depinde de cel care răspunde. Unii vor susţine că este vorba exclusiv de excelenţa valorii profesionale afirmate în spaţiul public. Dar sunt medici remarcabili care nu sunt VIP-uri. Fiindcă nu au parte de mediatizare. Alţii i-ar adăuga în categoria VIP şi pe cei care prin naştere au dobândit un titlu aristocratic. Cu rare excepţii, "aristocraţii" de astăzi sunt însă odras-le de magnaţi, oamenii "de fiţe" care se feresc de citit şi, din fericire, de scris, precum dracu' de drogul numit tămâie, aşa că este o pistă falsă. O altă definiţie, mai permisivă, este categoria VIP-urilor promovate de alde Dan Diaconescu, unde vei avea plăcerea să-i întâlneşti şi pe Hoţu' din Primăverii, şi pe Adrian Copilu' Minune - zi de zi pomeniţi, cu tot neamu' lor. Fiind aceştia "scriitori" mult prea importanţi în elaborarea textelor pentru manele, vom păstra o distanţă sanitară. Am putea rezuma că scriitorii nu sunt VIP-uri pentru că sunt mult mai puţin mediatizaţi decât oricare dintre celelalte categorii: actorii, cântăreţii, fotbaliştii etc. Ar fi însă doar un răspuns grăbit. Ca să fii un adevărat scriitor, înseamnă să practici o anume asceză, tocmai pentru a putea utiliza în condiţii optime instrumentele tale esenţiale: contemplarea lumii, cititul şi scrisul.
Ca să fii VIP ar trebui să faci faţă nesfârşitelor întâlniri mondene. Când ar mai scrie Nicolae Manolescu la a sa Istorie a Literaturii Române dacă ar trebui să meargă de câteva ori pe săptămână la astfel de întâlniri? Mai mult, ar fi el capabil să participe la discuţiile savante, în care Cătălin Botezatu să-i povestească despre cumpărăturile făcute ieri la Paris de Monica&Iri? Apoi, nu că nu i-ar plăcea, da' unde s-a pomenit un amărăştean de scriitor să iasă în lume însoţit de vreun renumit manechin?! Lipsit de bani, scriitorul poate face faţă unei desuete boeme, nicidecum cluburilor mondene frecventate asiduu de VIP-urile zilei. Percepţia publică va fi totdeauna în defavoarea scriitorilor. Aflaţi, prin absurd, la egalitate, pe un podium al notorietăţii, Mircea Cărtărescu va încasa oricând un cap în gură de la "regele" Gheorghe Hagi. Publicul care face jocul în sondaje va da întâietate totdeauna uneia precum Teo Trandafir, pe motiv că ar fi mai sexy decât Ana Blandiana, şi lui Mircea Radu, considerat mai trendy decât Daniel Cristea-Enache… În ochii publicului larg, numai unul precum Pavel Coruţ care produce anual câte o tarabă de pseudoliteratură poate aspira la titlul de Dan Brown în parcarea noastră mică, Românica.Un mare scriitor va fi, în percepţia publică, totdeauna, undeva în umbră. şi aşa trebuie să fie. Nu înseamnă că în istoria literaturii nu au fost excepţii, personalităţi puternice, care să confirme regula. VIP-ul este precum un ambalaj strălucitor pe care îl arunci rapid după ce l-ai cumpărat şi admirat o clipă. Scriitorul adevărat are însă şansa de a se raporta la un altfel de timp. Scriitorul mare este şi el un VIP de o altă natură: mai aproape de structura îngerilor decât de cea a oamenilor, străbate veacurile şi înmiresmează Cultura. Cine are curaj, inteligenţă şi intuiţie să-l perceapă astfel? Adesea nici măcar el, dar persistă.