Dan Puric: "Brâncuşi, dacă rămânea aici, făcea sculpturi la un restaurant"

0
0

Dan Puric face parte din categoria artiştilor care pot fi profeţi oriunde în lume, dar nu în ţara lor. Luptând permanent cu inerţia sistemului, el este simbolul artistului apreciat de

Dan Puric face parte din categoria artiştilor care pot fi profeţi oriunde în lume, dar nu în ţara lor.

Luptând permanent cu inerţia sistemului, el este simbolul artistului apreciat de public, dar ignorat de instituţiile culturale din România. Interviul ce urmează este exemplul "inadaptării" artistului.

- Spectacolele dvs. au succes afară, dar aici trăiţi un permanent disconfort. De ce?

- Marea tragedie a României o constituie potenţialul uriaş al tineretului şi lipsa câmpului de manifestare. Am impresia că aceşti culturnici care ne conduc fac ca în piesa "Medeea" a lui Seneca. Dar aia se juca pe Arenele Romane cu copii de sclavi, pe care actriţa chiar îi omora.

Asta se întâmplă acum în cultura română. Sunt emisiuni luate de oameni care se ocupă de divertisment de o categorie îndoielnică şi care au mitocanizat ţara. Eu am dat examen la TVR ca să fac divertisment - am premiul Academiei, am premii internaţionale, am fost cu spectacolele în 38 de ţări - şi iată, n-am izbutit! Ca să fac un film, am ieşit pe penultimul loc.

Pe mine m-a legitimat publicul, nu instituţiile culturale! Lumea la noi este hrănită cu subcultură în numele diversităţii! Cu kitch-uri în numele dreptului la exprimare, iar valoarea stă la coadă, printre anonimi! Eu de 20 de ani sunt în ilegalitate! Este o verticală valorică răsturnată!

- Vorbind de kitch, v-aţi referit la programele televiziunilor?

- Sigur că da. Cei care conduc televiziunile sunt o generaţie care se scaldă în bani, iar distracţia lor asta este. În TVR nu se poate pătrunde. Postul naţional bagă actori mari în figuraţie, iar pe mitocani îi urcă pe scenă. Nimic nu investesc în tineret, în cultură, care este aurul virtual al unei naţiuni. Un elev olimpic se întoarce de afară cu medalii şi ăştia îl fac buticar! Îl forţează să se adapteze. O adaptabilitate totală duce la dispariţia speciei, vorba lui Racoviţă.

Ăştia sunt născuţi vasali, doamnă! Ei caută poarta la Istanbul, Bruxelles, Washington! Poporul român, de când se naşte şi până moare, stă cu faţa la Dumnezeu! Sunt două entităţi: una care îndură istoria într-un mod tragic, iar alţii o fac la modul criminal... Când mă duc afară, lumea nu ştie că mi-am pregătit spectacolele pe culoare, prin cabine, că n-am avut niciodată un spaţiu de scenă.

- De puţină vreme beneficiaţi de un spaţiu la Sala Rapsodia, graţie lui Bogdan Hossu. E cea mai generoasă ofertă?

- Da. Domnul Bogdan Hossu face parte din acea calitate rară de oameni. Acolo putea să facă ori cabaret, ori cazinou, dar a preferat să-mi dea mie spaţiul, pe opt ani, ca să-l gestionez şi să fac un centru internaţional de artă. Alerg după sponsori şi am găsit doar câţiva oameni cu suflet creştin care vor să investească în cultură. Am scos un spectacol, mai scot încă două, până în martie. Iată, cele care sunt în străinătate şi cu trupa, şi individual, certifică valoarea.

La Ministerul Culturii - după ce ne-am întors cu Don Quijote din turneul în şapte capitale europene, care a avut un succes extraordinar -, mă duc şi fac din nou proiectul, stau la coadă şi nici măcar un răspuns nu primesc. Primul care trebuia să-mi dea un spaţiu era MC, fără să fac eu cerere... "Ia să vedem care sunt principalele lucruri de valoare certificate în străinătate!"

Îl înţeleg pe Coandă că a fugit. Cred că Brâncuşi, dacă rămânea aici, făcea sculpturi la un restaurant. Sau, dacă Michael Jackson trăia în România, vorba lui Gheorghe Dinică, ar fi cântat la Gogoşaru!

- Care ar fi soluţia, dacă totul este în cădere?

- O atitudine mai fermă a artiştilor. Eu am fost izolat pentru că am fost ani de zile o voce singulară. N-am avut nici în teatrul meu susţinere. "Are Puric o problemă, dom'le!"... Dar dacă ar mai fi fost încă 500 de inşi care să spună: "Păi ce faceţi, băi, voi aici, în grădina asta zoologică, vă bateţi joc?"...

- Înseamnă, ca să vă citez, că actorii care joacă în telenovele s-au adaptat?

- Nu, ei n-au altă şansă de subzistenţă. Păi ce să facă un tânăr cu un salariu de şase milioane? Eu am trăit din baruri. Doi ani de zile am făcut două baruri pe noapte. Asta a făcut Dan Puric.

Mini CV

a absolvit IATC în 1985

actor al Teatrului Naţional din Bucureşti

în 1999, a înfiinţat compania Passe Partout

spectacole: "Visul" "Toujours l"amour", "Don Quijote", "Rendez vous", "Made in Romania"

Societate


Ultimele știri
Cele mai citite