Cultura si cultul iscaliturii

In pragul unei manastiri in ruina, inclusa in traseul unei vizite de lucru, la o inaugurare cu taierea de panglica aferenta, in timpul unei reprezentatii teatrale sau chiar pe buza unui mormant

In pragul unei manastiri in ruina, inclusa in traseul unei vizite de lucru, la o inaugurare cu taierea de panglica aferenta, in timpul unei reprezentatii teatrale sau chiar pe buza unui mormant proaspat, ministrul Culturii si Cultelor imparte promisiuni, avize si aprobari, dovedindu-se generos cu toti cei care ii cer sa plece urechea la problemele lor. Consecvent, ministrul pune apoi si pixul acolo unde a promis si imprastie semnaturi in dreapta si in stanga. Degajarea cu care isi da cuvantul - in scris - stiind ca ministerul pe care il conduce e de tot sarac seamana fie cu o generozitate de nabab, fie cu o inconstienta de nou-nascut. Cel mai plauzibil ramane insa "argumentul" incompetentei. Dincolo de cazurile, din ce in ce mai multe, in care Razvan Theodorescu a ajuns sa-si vada semnatura contrazisa de subordonati - el aproband sume exacte pentru proiecte, iar responsabilii cu finantele din minister refuzand sa le vireze - o dovada de incompetenta... exemplara a ministrului ramane punerea in aplicare a procesului de descentralizare a institutiilor de cultura. Un fenomen unic pe care urmau sa-l traverseze institutiile de cultura de la noi, o trecere riscanta, producatoare de disfunctii, descentralizarea n-a fost pregatita in nici un fel. Ministrul inconstient a vazut in directivele Uniunii Europene, care pretind tarilor in curs de aderare o descentralizare masiva in toate domeniile, numai un prilej de a scapa de inca o grija printr-o simpla semnatura. Iar exersarea iscaliturii e un sport pentru care se antreneaza cu placere zi de zi, fara a lua in calcul urmarile. Asa ca nu s-au purtat discutii cu forurile locale, care aveau sa preia grija acestor institutii, nu au fost consultati directorii, care stiau cel mai bine cu ce probleme se confrunta, nu s-a tinut cont de cazurile speciale, cu semnificatii multiple. Gafa cea mare rezultata de aici este cea legata de Teatrul National din Tg. Mures, singurul din sud-estul Europei in care functioneaza doua sectii - una romana, cealalta maghiara. Aflata intr-o zona cu probleme etnice bine cunoscute, aceasta institutie a constituit intotdeauna un element de echilibru in comunitate, o dovada ca mult invocata multiculturalitate poate exista in Romania. In urma descentralizarii, Nationalul din Tg. Mures a devenit al nimanui, la propriu. In termeni financiari, institutia nu are in acest moment nici un ordonator de credit. Motiv pentru care angajatii nu-si primisera pana zilele trecute salariile pentru luna decembrie. Abia dupa ce oamenii au intrat in greva si conflictul a fost amplu mediatizat, autoritatile locale au apelat la mici "inginerii financiare" si au platit salariile restante prin intermediul... Primariei comunei Ungheni. Totusi, doi actori ai teatrului, unul de la sectia romana, celalalt de la sectia maghiara, lideri de sindicat, sunt in greva foamei si in acest moment pentru ca statutul institutiei este neclar. La intrebarile noastre repetate am primit din partea MCC un comunicat in care, evident, ministerul se spala pe maini degajat, plasand responsabilitatea in alte "ograzi" si adauga, la final, ca va finanta in 2002 "proiecte de anvergura" ale teatrului pentru care va aloca 1 miliard de lei. O promisiune in batjocura pentru niste oameni care nu sunt siguri nici ca vor primi urmatoarea chenzina! Nu stiu daca ministrul Theodorescu cunoaste expresia barbara "a ajunge de rasul curcilor", dar pot sa-l asigur ca in acest moment se afla exact in aceasta pozitie. Si daca asta il priveste personal, pe noi toti ne priveste ca am putea ajunge, o tara intreaga, in aceeasi situatie. Actorii teatrului au declarat, la un moment dat, din disperare, ca vor solicita sprijin financiar de la Budapesta, daca nimeni nu tine cont de ei aici. Reactia e absolut de inteles in conditiile in care se stie ca trupele de limba maghiara din Romania primesc sponsorizari din tara vecina si sunt invitate in turnee in Ungaria. O tara care ar trebui sa ne fie exemplu in ceea ce priveste atentia pentru fenomenul cultural, vazut acolo ca un argument forte al integrarii in Europa. Prin comparatie, dispretul cu care Romania isi trateaza cultura, in toate expresiile ei, devine pe zi ce trece un contraargument in acest sens, iar actualul ministru al Culturii si Cultelor are toate sansele sa intre in istorie ca prim-artizanul acestei "strategii" sinucigase.