Cultura - intre patetism si cinism

A venit si randul culturii sa fie "la moda" printre preocuparile, la nivel declarativ, ale Puterii actuale. Dupa cinci "reuniuni zonale" tinute de la inceputul anului si Forumul National al Culturii,

A venit si randul culturii sa fie "la moda" printre preocuparile, la nivel declarativ, ale Puterii actuale. Dupa cinci "reuniuni zonale" tinute de la inceputul anului si Forumul National al Culturii, desfasurat miercuri la Ateneul Roman (gazda Congreselor culturii de pe vremuri), ne-am intors de unde am plecat. Cum ii ajuta discursurile de ieri, televizate, transmise in direct de Radioul public, "popularizate" prin presa loiala partidului, pe oamenii de cultura? S-au spus acolo lucruri arhicunoscute de lumea artistica romaneasca, problemele concrete cu care se confrunta cultura de 12 ani incoace, agravate in timp, au fost trecute in revista cu un aer compatimitor de catre dl. Ion Iliescu. Altfel plin de bune intentii, presedintele iubeste cultura ca pe o tuberculoasa ce-i moare sub ochi si careia nu prea stie ce sa-i faca. Atitudinea sa patetica fata de artisti, al caror prieten se declara de cate ori are ocazia, nu le ajuta acestora cu nimic. Ce sunt medaliile pe care le inmaneaza domnia sa in cadru festiv pentru acesti oameni care continua sa traiasca din salarii mizere si sa moara cu zile odata iesiti la pensie, daca nu se milostivesc uniunile de creatie sa-i ia in grija, incluzandu-i, pe unii dintre ei, in programe umanitare? La ce le ajuta tinerilor artisti-someri "lucrarile reuniunilor zonale", aceste dialoguri ale surzilor, in care fiecare isi spune of-ul, pentru ca la final sa se simta usurat, desi fara vreo sansa de a gasi solutii concrete la problema sa? Pe de alta parte, atitudinea cinica a sefului Guvernului, "primul colectionar al tarii", care vede cultura ca pe un hobby ceva mai rasarit decat vanatoarea, avand in plus avantajul ca "da bine" peste hotare, descurajeaza complet pe cine mai avea vreo speranta. Daca dl. Adrian Nastase are dreptate cand spune ca sunt inutile compresele sentimentaloide puse pe fruntea oamenilor de cultura, la fel de adevarat e ca acestia ar merita ceva respect din partea Guvernului pe care il conduce si nu suturi in fund. Nu sunt fonduri pentru subventii, dar sa pui institutiile de cultura sa plateasca 50 la suta impozit din sumele obtinute prin inchirierea salilor proprii, ca orice comerciant obisnuit, asta nu inseamna dispret? De ce sa nu le lasi sa foloseasca toti banii pentru activitatea proprie, adica pentru producerea de bunuri culturale? Ministrul Culturii plange ipocrit pe umarul colegilor sai din Guvern, scuzandu-i ca aproba un buget rusinos pentru cultura, fiindca "tara trece prin vremuri grele", dar nu cracneste cand se impoziteaza drepturile de autor la fel ca orice alt venit, asa incat artistii de succes, si asa destul de putini - actorii care fac reteta, plasticienii ale caror lucrari se vand bine, muzicienii invitati sa cante in strainatate etc. - ajung sa-si doreasca sa nu mai fie bine platiti sau sa munceasca mai putin, de vreme ce o fac mai degraba pentru stat decat pentru ei insisi. "Trebuie sa existe intrari la buget, ca sa existe si iesiri"! Asa apara ieri presedintele Iliescu politica fiscala a Guvernului, care executa fara mila pe toti creatorii, fara sa adauge ca aceeasi "deviza" e brusc uitata cand e vorba de marii datornici ai Statului. Ce spune domnul presedinte despre faptul ca, in timp ce el imprastie discursuri (a aparut chiar o brosura cu "gandurile" presedintelui despre cultura), Guvernul Nastase gaseste nimerit sa ia banii necesari amenajarii noului sau sediu de la Biblioteca Nationala din bugetele Ministerelor Culturii si al Educatiei? Sintagma festivista "deceniul culturii", la care presedintele Iliescu pare sa tina foarte mult, probabil in amintirea cincinalelor de altadata, are toate sansele sa ramana goala de sens, daca politicienii nu vor fi somati - eventual chiar de presedinte, fiindca de opinia publica e limpede cat de putin le pasa - sa promoveze o legislatie favorabila culturii. E foarte simplu sa te porti fara menajamente cu oamenii de cultura, favorizand in schimb fraudele de stat, coruptia, lipsa de randament in economie. Si e imposibil sa se repare "din vorbe" raul concret facut culturii, care va costa acest popor generatii de-a randul. In timp ce discursurile de zilele trecute sunau a gol in sala Ateneului Roman, exodul creierelor continua in Romania, ca o hemoragie ce risca sa lase tara fara suflare. Poate mai curand de zece ani!