Cu copilul la grădiniță. Cum îl pregătim pentru marele pas, ce greșeli să evităm. „E important să fie în proximitate”

Alegerea grădiniței, pregătirea copilului pentru marea schimbare, adaptarea în colectivitate sunt etape prin care putem trece mai ușor dacă avem în vedere anumite detalii. Psihoterapeutul Mirela Ustucă explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum facem ca totul să decurgă fără incidente.

Alegerea grădiniței este o etapă care trebuie abordată cu grijă FOTO: Pixabay

Dacă ne dorim un loc într-o grădiniță de stat – înscrierile încep în luna mai -, în cazul în care numărul de locuri este limitat (se întâmplă adesea în mediul urban) și este nevoie de departajare, să locuiește aproape de grădiniță sau grădinița să fie aproape de locul de muncă al părinților copilului poate fi un avantaj în stabilirea punctajului final.

„E foarte important să fie în proximitate grădinița”, explică psihologul Mirela Ustucă, profesor logoped în cadrul Centrului Județean de Asistență și Resurse Educaționale (CJRAE) Olt. Însă nu doar pentru că ne este mai comod, ci pentru că această situație ne dă posibilitatea să-i oferim copilului o experiență pozitivă. Drumul poate fi parcurs pe jos, ținându-l de mână, părintele nu se umple de nervi în trafic și astfel nu transmite starea și copilului.

Compatibilitatea între părinte și cadrul didactic

Dacă am găsit o grădiniță, fie aproape, fie mai departe de casă sau de serviciu, ce ar trebui de asemenea să urmărim este ca educatoarea să fie apropiată de profilul părintelui.

„Contează foarte mult compatibilitatea dintre cadrul didactic și părinte, lucruri de care înainte nu vorbeam. (…) Vedem stiluri de creștere și de educare diferite și din punctul meu de vedere trebuie să existe o compatibilitate între cadrul didactic și părinte, pentru că părintele transmite mai departe copilului acasă siguranța acestuia în grădiniță”, spune psihologul Mirela Ustucă. De felul cum se raportează părintele la cadrul didactic depinde cum se va raporta și copilul, aspect valabil și mai târziu, când copilul ajunge la școală și va interacționa cu profesorii. De această relație poate depinde de asemenea motivația copilului, care va vedea în cadrul didactic, sau nu, un reper, mai spune psihologul.

Dacă ne-am crescut copilul cu preocuparea de a-i clădi un grad ridicat de independență, sau, din contră, suntem foarte protectori, de dorit este ca și educatorul să împărtășească aceleași valori.

Astfel de compatibilități nu pot fi observate la o singură întâlnire, de aceea psihologul recomandă să facem o vizită în grădiniță și înainte de înscriere și să încercăm să aflăm care vor fi grupele în anul următor, care sunt cadrele didactice care le vor prelua. Astfel vom putea face cunoștință și vom transmite și primele informații despre copil, vom observa reacțiile etc.

Cum îl pregătim de grădiniță

O mare teamă a părinților este legată de momentul în care își vor lăsa, efectiv, copilul în sala de clasă și de reacția pe care acesta ar putea să o aibă.

„Ideal ar fi ca până începe grădinița copilul să fie pregătit că el va merge la grădiniță. De fapt, ideal ar fi copilul să fie pregătit de foarte mic. Îi spunem că va veni un moment în care el va pleca de acasă. Pentru că se întâmplă de foarte multe ori, chiar până la vârsta de 3 ani, mama să fie singura persoană care stă cu copilul. Și nu neapărat că mama este singură, este și tatăl, sunt și bunici în viața copilului, dar se merge pe premisa că dacă mama e în concediul de creștere copil, ea este cea responsabilă de creșterea copilului. Va fi foarte greu pentru un copil să se desprindă, pentru că, vrând-nevrând, cordonul ombilical este încă acolo și este foarte puternic. Dacă, în schimb, copilul mai merge la bunici, mai pleacă tatăl cu el în parc, se mai desprinde de mamă, încet, încet vede că poate să trăiască și fără mamă. Ca toți puiții care încet-încet se desprind”, explică Mirela Ustucă. Asta o va ajuta și pe mamă, dacă ea a fost persoana care, pe perioada cât copilul a stat acasă, l-a îngrijit exclusiv, mai puncteză psihologul.

Mirela Ustucă, psiholog clinician și profesor logoped în cadrul CJRAE Olt FOTO: arhiva personală

Ce putem face este să-i vorbim copilului, în plimbările pe care le facem împreună, despre grădiniță, cu atât mai mult dacă în drumul nostru observăm copii care merg sau se întorc de la grădiniță sau de la școală.

„O să spunem că - uite, aici vin copiii, o să mergi și tu, o să te dezvolți. Putem să povestim că și noi am fost la școală, dacă avem poze cu noi la grădiniță sau la școală i le arătăm. Să punem accent pe cât sunt de bucuroși copiii pe care îi observăm întorcându-se de la grădiniță. Astfel îi pregătim, le spunem de dinainte că acesta este un lucru firesc”, ne îndeamnă psihologul Mirela Ustucă.

De evitat, în schimb, este replica – Tu te duci acolo să te joci, iar eu merg la serviciu să câștig bani. – pentru că nu va înțelege, spune psihologul, de ce este dintr-odată nevoie de asta.

Și mai greșit este să speriem copilul, fie noi fie alți membri ai familiei, cu replici precum: „Faci tu acum cum faci, dar la grădiniță nu o să-ți mai meargă!”. Un astfel de mesaj îi va transmite că acolo este altceva și nu neapărat ceva care să-l bucure, efectul fiind unul de inhibare. Mesajul trebuie să fie unul pozitiv. Trebuie să meargă la grădiniță pentru că trebuie să învețe, pentru că și noi am făcut asta, acolo am învățat să scriem, să citim etc.. Putem face chiar mai mult pentru a-l pregăti. Putem să-i citim cărți adaptate vârstei care vorbesc exact despre acest moment.

„Sunt foarte multe cărți acum pe piață despre grădiniță, sunt povești care prezintă acțiunea copiilor din grădiniță. Dacă noi le citim de dinainte copiilor, practic îi introducem în această lume”, ne mai sfătuiește psihologul.

Cum gestionăm despărțirea

Cel mai problematic moment pentru părinți este cel în care l-am adus pe copil la grădiniță și ne pregătim să plecăm. Nu toți copiii reacționează la fel și nu există o soluție magică de aplicat, cu succes garantat, spune specialistul. Putem primi multe sfaturi, important este să ne gândim care este cel mai potrivit pentru copilul nostru.

„Copiii sunt diferiți. Sunt copii foarte atașați de mame și sunt copii mai independenți. În general, să știți că fetele fac foarte bine față la despărțirea de mamă. Spun în general, pentru că cineva poate să spună acum: fetița mea a plâns, față de băieți. Fetele se pare că se acomodează mai repede”, a mai spus Ustucă.

Astăzi sunt sfaturi de toate felurile, unele dintre ele foarte la modă: să-l parfumăm cu parfumul nostru, să-i desenăm ceva pe mână, să-i lăsăm un obiect care ne aparține etc. Ar trebui să avem în vedere că se pot întâmpla „accidente” care îl pot face pe copil și mai tare să plângă. Poate să piardă micul obiect sau să meargă la baie, să se spele pe mâini și desenul să dispară. Sfatul specialistului este ca mai degrabă să-l lăsăm să se descurce fără astfel de intervenții care nu fac decât să-l țină în continuare legat puternic de noi.

„Iarăși, nu se recomandă să-i ducem în brațe. Pentru că în momentul în care îi ducem în brațe, se apropie mai mult de noi, de pielea noastră, și atunci despărțirea este mult mai grea. Un alt moment este cel în care își schimbă încălțămintea. Recomandat este, în primele săptămâni sau luni, dacă copilul încă nu s-a adaptat, să facă o cineva din grădiniță pentru că cu cât tu ca părinte petreci mai mult timp acolo, cu atât va deveni mai greu să pleci. Asta doar în condițiile în care copilul se desparte foarte greu. Dacă totuși este un copil care se desparte ușor, dar el mai vrea să mai petreacă timp cu părintele, stabilim de comun acord un ritual - ne pupăm pe un obraz, ne pupam pe ochi, ne pupă pe nas. Părintele poate să rămână în continuare, să facă tot ritualul, altfel ar fi mai grav că nu și-a făcut ritualul și copilul stă la grădiniță și se gândește la asta”, a mai punctat psihologul.

Adaptarea – de la câteva zile la câteva luni

Adaptarea la grădiniță poate fi un proces care să se consume foarte repede sau poate să dureze săptămâni și chiar luni. „Ar trebui să ne îngrijorăm dacă după două săptămâni copilul nu folosește toaleta, nu vrea să meargă la toaletă deloc, nu mănâncă, nu bea apă, efectiv după două săptămâni el plânge încontinuu. E normal în primele săptămâni copilul să plângă, chiar unii psihologi spun că poate să plângă și două luni. Eu nu aș aștepta două luni. Aș încerca să observ, aș vorbi, poate aș apela la consilierul din grădiniță, aș vorbi cu cadrul didactic ce putem să facem, cum să facem. Nu se recomandă pauzele în timpul acesta”, a mai subliniat Mirela Ustucă. În anumite situații pauzele sunt inevitabile, știut fiind faptul că intrarea în colectivitate vine cu risc de îmbolnăvire. În aceste pauze ar trebui să le explicăm copiilor că sunt situații excepționale cele în care stăm acasă să ne însănătoșim.

Semnele că nu este vorba doar de procesul de adaptare, ci de ceva mai mult, sunt dacă după două săptămâni copilul refuză să mai meargă. 

„În momentul în care el plânge încontinuu, atunci este ceva acolo. Poate copilul încă nu e pregătit să se despartă, dar pot fi și alte situații. Putem vorbi și despre copii care poate au întârzieri în limbaj și nu se pot exprima. Și dacă nu se exprimă nu își pot transmite nevoile. Pot fi copii care au nevoie la toaletă și le este rușine să ceară voie la toaleta sau nu știu ce trebuie să facă la toaletă. Iarăși, e important, în lista recomandărilor, să-i explicăm copilului protocolul din grădiniță, să știe cui să se adreseze”, a mai spus specilistul.

Semnele că nu este pregătit pentru grădiniță

În grădinițele de stat, prioritate au copiii de 4 și 5 ani, grupa mijlocie și grupa mare fiind obligatorii. Accesul în grădiniță se face în schimb de la 3 ani și chiar și mai devreme, dacă sunt locuri disponibile. Vârsta nu este însă singurul criteriu pentru a fi admis.

Mirela Ustucă ne indicǎ semnele că un copil nu este pregătit pentru grădiniță.

„Este foarte important ca până la 3 ani copilul să vorbească. (…) Copilul trebuie să știe să-și exprime în primul rând nevoile - vreau la baie, mi-e dor de mama-, adică orice nevoie, și orice simte el. Acesta este cel mai important lucru, din punctul meu de vedere. Al doilea aspect - să poată să fie autonom, adică să meargă la toaletă, să folosească toaleta, olița. Știu că mai sunt copii cu pampers, mai intră în învățământ, dar poate la puțin timp după aceea să se dezvețe”, a arătat psihologul.

Tot important este să fie admis într-o grupă în care sunt copii de aceeași vârstă.

Părinții, pe de altă parte, trebuie să fie conștienți de rolul grădiniței, care nu este doar locul în care ne lăsăm copiii pe perioada cât mergem la serviciu, ci merg acolo să-și facă prieteni, să socializeze, să se simtă bine, să aibă o stimă de sine bună, să învețe lucruri noi.

Grădinița, în schimb, nu este locul potrivit pentru copil dacă după o perioadă în care a frecventat-o se întoarce la o etapă anterioară. Dacă mergea singur la toaletă și dintr-odată face în pat noaptea, dacă plânge la grădiniță, dar plânge și acasă, se trezește noaptea plângând, speriat, după câteva săptămâni sau câteva luni, dacă îl vedem timorat, ne putem gândi că acolo nu este locul potrivit pentru el.

„Dacă începe să-și roadă unghiile, dacă începe să-și sugă degetul, iar el nu a mai făcut asta, să zicem, de la 2 ani”, a adăugat psihologul care pot fi și alte semne care să ne îngrijoreze.

O capcană poate fi și să ducem copilul prea devreme la grădiniță, cu mult înainte de 3 ani. Din punct de vedere cognitiv se poate descurca, cu atât mai mult dacă acasă am repetat împreună mult și are multe noțiuni învățate, însă din punct de vedere emoțional poate fi un mare decalaj între el și colegii de grupă, fiind în etape diferite de dezvoltare a creierului, mai spune psihologul.