Criza iraniană afectează interesele Gardienilor Revoluţiei

Temută de iranieni, această forţă specială influenţează politica de la Teheran şi învârte afaceri de miliarde de dolari Analiştii avizaţi, care au urmărit îndeaproape criza

Temută de iranieni, această forţă specială influenţează politica de la Teheran şi învârte afaceri de miliarde de dolari

Analiştii avizaţi, care au urmărit îndeaproape criza declanşată de răpirea celor 15 marinari britanici, susţin că în umbra confruntării dintre Londra şi Teheran s-a mai desfăşurat o alta, de ordin intern. Miza: influenţa Gardienilor Revoluţiei în sânul regimului iranian.

Cei care au instrumentat-o pe prima au fost chiar forţele navale ale Gardienilor, aşa-zişii pasdaran, care i-au capturat pe britanici la Chatt Al-Arab, în 23 martie. Nu mai este un secret că forţele speciale ale Gardienilor operează regulat în Irak, furnizând armament şi explozibili diferitelor miliţii angrenate în războiul fratricid din această ţară. Aceiaşi pasdaran au furnizat rachete forţelor Hezbollah, în timpul războiului din 2006, dintre mişcarea şiită libaneză şi armata israeliană. Iar în interiorul Iranului, Gardienii deţin un rol-cheie în industria militară a ţării, a programului nuclear şi, mai ales, în cel destinat producerii de rachete.

Reţeaua foştilor comandanţi controlează economia

Corpul Gardienilor Rovoluţiei, creat în 1979, s-a impus rapid ca actor major pe scena politică şi economică iraniană. Ultima dovadă a influenţei de care se bucură a fost alegerea lui Mahmoud Ahmadinejad, unul din veteranii lor, în funcţia de preşedinte. De-a lungul vremii, foştii comandanţi ai Gardienilor au format o reţea care reprezintă, azi, o forţă economică redutabilă, cu interese nu numai în industria militară, ci şi în sectorul energetic sau al construcţiilor.

Cele mai multe licitaţii pentru contractele publice cum ar fi gestionarea Aeroportului din Teheran, construcţia metroului sau franciza, foarte bănoasă, a reţelei de vânzare pentru automobilele Mercedes-Benz, au fost câştigate de Gardieni. Ca urmare, sancţiunile împotriva Iranului, adoptate de Consiliul de Securitate al ONU la 23 decembrie şi 24 martie, afectează direct afacerile Gardienilor. Nu întâmplător, măsurile prevăd îngheţarea bunurilor şi conturilor comandantului suprem, generalul Yahya Rahim Safavi, ale adjunctului său, generalul Morteza Rezai, şi ale comandanţilor forţelor terestre, navale, speciale şi de voluntari ale Gardienilor.

Torpile politice

În iarnă, militarii americani au lansat două raiduri împotriva bazelor Gardienilor Revoluţiei, la Bagdad şi Erbil. Au fost reţinuţi şapte iranieni, din care cinci sunt şi acum în custodia americanilor, deşi autorităţile de la Teheran se aşteptau la eliberarea lor în 21 martie, cu ocazia Noului An iranian. Chiar dacă Teheranul şi Londra s-au ferit să facă, oficial, vreo legătură între povestea de la Erbil şi capturarea militarilor britanici, la Chatt Al-Arab, analiştii observă că ultima a avut loc la două zile după data amintită şi în ajunul votului din Consiliul de Securitate.

Prin acest "fapt împlinit", ramura militară a regimului ar fi putut încerca să torpileze discuţiile asupra programului nuclear, evocate de negociatorul iranian Ali Larijani (moderat) în contactele sale cu europenii. Nemaivorbind că, în această lună, secretarul de stat american, Condoleezza Rice, urma să-şi întâlnească omologul iranian la Istanbul.

Generalul dezertor a lucrat pentru Mossad

Un alt incident de natură să provoace reacţia Gardienilor a fost dispariţia generalului Ali Reza Asghari, în februarie, la Istanbul. Serviciile secrete occidentale au reuşit exfiltrarea fostului comandant al Gardienilor, tocmai când era pe punctul de a fi demascat. Potrivit presei britanice, acest personaj-cheie al regimului, implicat în organizarea Hezbollah-ului libanez, la finele anilor '80 şi începutul anilor '90, ar fi furnizat informaţii Mossadului încă din 2003, crezând însă că se află în slujba unui serviciu secret european. Ali Reza Asghari nu este un caz izolat, şi alţi ofiţeri superiori ai Gardienilor dezertând sau dispărând, pur şi simplu, în ultima vreme.