Crescent era 100% firma Securitatii

Fostul ministru al comerţului exterior explică cum s-au furat "banii lui Ceauşescu" în 1989

ale Securităţii. Burtică a fost preşedinte al Uniunii Studenţilor Comunişti, ambasador în Italia şi Maroc. El dă detalii despre multe din evenimentele necunoscute din perioada comunistă.

Ceauşescu m-a împrumutat cu 30 de milioane de USD, să plătesc o scadenţă
- Haideţi să începem cu începutul: Ceauşescu avea sau nu avea conturi?
- Dom'le, el, ca persoană, nu avea bani. Securitatea avea bani, dar Ceauşescu gestiona banii Securităţii. El avea nişte conturi la dispoziţie, dar nu avea vreun bun de mare valoare pe numele lui. Nu veţi găsi. O dată, prin "80 parcă, aveam nevoie urgent de 30 de milioane de dolari, pentru nişte plăţi externe, şi i-am cerut împrumut. Mi-a zis: "Îţi dau, pe 6 luni, cu dobânda pieţei". Fix a doua zi mi-au intrat banii în cont. şi, într-adevăr, la şase luni şi o zi, şeful Gospodăriei de Partid, Iosif Ban, s-a prezentat la mine la minister şi mi-a cerut banii. Noroc că am avut, i-am transferat banii.
- Mai ştiţi numărul contului în care aţi transferat banii?
- Nu mai ţin minte... ştiţi cu cine să vorbiţi? Cu Voloşeniuc, era la BRCE. Îl găsiţi la Breaza, şi-a făcut o vilă acolo. şi cu ăsta care a fost pe urmă şi arestat, Temeşan... Pot să vă spun că, după fuga lui Pacepa, nu ştiu cum şi în ce fel s-a descoperit că ar avea grade superioare Vasile Pungan, care era consilier al lui Ceauşescu şi care, după plecarea mea, a devenit ministru al comerţului exterior, cu grad de colonel. Mai era Cornel Pacoste, adjunct al ministrului de interne, un fost ambasador, Iliescu, fost şi şef de cabinet al ministrului de externe, şi alţii din preajma lui Ceauşescu, care fuseseră racolaţi şi ridicaţi în grad de către Doicaru şi de către fratele lui Ceauşescu, Andruţa. A fost un scandal mare atunci, Ceauşescu îi suspecta pe toţi. şi pe mine m-a întrebat ce grad am. I-a trecut un timp pe ăştia pe linie mai moartă şi pe urmă iar i-a reactivat, ceea ce înseamnă că Ceauşescu se temea că au fost gradaţi fără ca el să fie informat. Avea temerea asta: nu cumva e un complot în jurul lui? Apoi şi-a dat seama că de fapt frati-su era ăla care îşi luase răspunderea ce gradaţi să fie în jurul lui deoarece era şeful cadrelor DIE sub numele conspirativ Călin. Deci nu era pericol să fie un complot, i-a reangajat pe diverse funcţii. Ca dovadă, Pungan a ajuns ministru al comerţului exterior.

Comerţul exterior a ajuns pe mâna securiştilor
- Revenind la conturi, este clar că Ceauşescu avea conturi la care avea acces...
- Eu am dedus treaba asta prin modul în care am primit cele 30 de milioane de dolari. Dar eu am plecat în "82. Hai să vă explic: eu eram ultima stavilă împotriva penetrării depline a Securităţii în comerţul exterior. După plecarea mea, a fost puţin, vreo şase luni, unul Nicolae Constantin. Apoi a venit Pungan, care fusese colonel şi cred că mai era ofiţer de securitate. Acest Pungan a deschis larg porţile intrării securiştilor în comerţul exterior şi a colaborat la înfiinţarea de intreprinderi ale Securităţii. De fapt, aceste intreprinderi de care vorbim, şi Dunărea, şi Crescent, erau nişte intermediari între intreprinderile româneşti de comerţ exterior şi partenerii externi, pentru a "ciupi" în mod oficial un comision. "Ciupeau" şi înainte comisioane, dar era neoficial. Despre Crescent ce să va zic... A fost o societate mixtă înfiinţată de Vitrocim cu un cipriot. Cu timpul, Securitatea l-a dat la o parte pe cipriot, şi atunci a devenit sută la sută a Securităţii. Crescent avea un rulaj foarte mare, vindea foarte mult ciment, foarte multe materiale de construcţii... Aveau cel mai mare volum de comerţ exterior şi bănos: imediat intrau banii. Bineînţeles că lucrau cu ICE Dunărea, pentru că toate intreprinderile de comerţ exterior lucrau cu Dunărea. Toţi directorii de intreprinderi de comerţ exterior erau ofiţeri acoperiţi ai Securităţii, fie erau colaboratori foarte apropiaţi. Eu mi-am dat seama în "89: toţi directorii de intreprinderi de comerţ exterior s-au îmbogăţit. De fapt, ne-am trezit cu ei bogaţi. Le convenea să lucreze cu Securitatea. Unii, de exemplu, îşi ţineau banii în America. Aveau rude pe care nu le declaraseră, erau ba în America, ba în Germania, ba în Israel.
- Cam câţi bani încasa Securitatea pe an, prin firmele sale? şi cam cum se făcea împărţeala, cât mergea la Ceauşescu?
- Eu am făcut un calcul estimativ... între 1982 şi 1989 vorbim de 150-200 de milioane de dolari pe an. Securitatea împărţea banii în două: jumate puneau de-o parte pentru ei, şi cealaltă parte - în conturile aflate la dispoziţia lui Ceauşescu. Aceste conturi erau alimentate pe de o parte prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe, pe de altă parte - prin Gospodăria de Partid. Dar să ştiţi: lui Ceauşescu i-a plăcut să trăiască bine, luxul, dar nu era rapace. Nu voia proprietăţi personale, nimic absolut.
- Cam câţi bani puteau să fie în conturile acestea administrate de Ceauşescu?
- Nu ştiu exact, dar cred că pe puţin 400-500 de milioane de dolari.

Cum s-au furat banii după Revoluţie
- Cine credeţi că a luat banii?
- După fuga lui Pacepa, cu aprobarea lui Ceauşescu, banii Securităţii nu mai erau toţi ţinuţi laolaltă. În câteva centre erau oameni de mare încredere ai Securităţii şi Armatei cărora li se deschideau conturi personale în care se vărsau sumele. La sfârşitul fiecărui an se prelevau sumele astea la Securitate. Securiştii nu făceau împărţelile de capul lor, dădeau seamă şi ei lui Ceauşescu, dar chiar dacă dădeau seamă, tot mai "ciupeau"... Ăsta a fost primul mare jaf la Revoluţie: banii Securităţii. Haideţi să vă mai spun un lucru: ca orice serviciu secret, Securitatea lucra pe variante, adică în orice moment era pregătită pentru orice variantă, inclusiv căderea lui Ceauşescu. În "89 nu s-a mai făcut operaţiunea de strângere a fondurilor cum se făcea la sfârşitul fiecărui an.
- Dar ce s-a întâmplat cu partea economică la vedere, cu contractele de import-export aflate în derulare?
- Ăsta a fost al doilea mare jaf din banii statului: deturnarea unor bani pe contracte aflate în derulare, ale statului român cu diverşi parteneri. Deci, cel care făcea contractul era de obicei cel care controla tot procesul, până la încasarea banilor. Ei, practic, ce au făcut: au spus - "banii nu îi mai trimiţi în contul nu ştiu care de la BRCE, îi trimiţi în contul..." şi a dat contul lui. Deci, a doua scurgere de fonduri în "89 a însemnat marfa vândută de stat şi cine a încasat banii. Cam ăsta a fost procedeul în "89. Ăştia au deturnat fondurile, au luat ei banii. A fost o escrocherie. A treia mare escrocherie vizează relaţiile de barter. Nu se făceau pe valută forte (n.r. dolari, mărci), ci pe valuta ţărilor respective. După "89, aceste bartere au fost preluate de diverşi, care ce au făcut: au luat marfă gratis şi n-au plătit niciun ban statului român.
- Cine sunt ăştia, aveţi nume?
- Sunt mulţi, îi găsiţi în Top 300. Nu găseşti unul cinstit.
- Poate ăia mai tineri sunt mai în regulă. Gigi Becali...
- Păi ăsta e escrocul escrocilor. Nu ştiţi ce a făcut cu pământurile alea, ale Ministerului Apărării Naţionale?
- El susţine că l-a ajutat Dumnezeu.
- Eee... nu vedeţi că popii din Bucovina, toţi sunt cu Dumnezeu şi cer 120.000 de hectare de pădure. Ce faci pe lumea asta cu 120.000 de hectare de pădure? Bani!
- De Drăgan, de ţiriac ce ştiţi?
- De Iosif Constantin Drăgan ştiu că era prieten bun cu şeful Securităţii noastre de acolo, de la Roma. De ţiriac ce să zic... dacă a făcut avere, nu cred că a făcut-o cu ajutorul Securităţii noastre…

Toţi securiştii sunt aranjaţi
- Revenind la povestea contractelor în derulare în 1989, ce s-a întâmplat cu banii?
- Cel care făcea contractele avea grijă de tot, inclusiv de încasarea banilor. Exact asta au spus: "banii nu îi mai trimiţi în contul nu ştiu care de la BRCE, că e Revoluţie, îi trimiţi în contul..." şi a dat contul lui. Deci, a doua scurgere de fonduri a fost aceasta, cu marfa expediată şi banii neîncasaţi de către stat. Dom'le, toţi securiştii sunt aranjaţi. Pe vremea lui Ceauşescu era interdicţie ca demnitarii de partid şi de stat să cumpere case la Breaza. Ei bine, jumătate din Breaza era a ofiţerilor superiori ai Securităţii. Vreau să precizez că pe demnitarii ăştia de partid şi de stat îi turnau la Ceauşescu. Dom'le, să ştiţi că Securitatea era omniprezentă.

Raportul "Averea Diavolului", exclusiv în Adevărul
Săptămâna viitoare, Adevărul va prezenta un raport al comisiei care a anchetat în anul 2000 afacerea "Averea Diavolului". De asemenea, vom prezenta mai multe interviuri, printre care cu dl Dan Voiculescu, unul din cei care acuzaţi de către dl Cornel Burtică.

"Securitatea împărţea banii în două: jumate puneau de-o parte pentru ei, şi cealaltă parte - în conturile aflate la dispoziţia lui Ceauşescu. Aceste conturi erau alimentate pe de o parte prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe, pe de altă parte - prin Gospodăria de Partid"
Cornel burtica

"Toţi directorii de intreprinderi de comerţ exterior erau ofiţeri acoperiţi ai Securităţii, fie erau colaboratori foarte apropiaţi. Eu mi-am dat seama în "89: toţi directorii de intreprinderi de comerţ exterior s-au îmbogăţit. De fapt, ne-am trezit cu ei bogaţi"
Cornel burtica

"Aceste intreprinderi de care vorbim, şi Dunărea, şi Crescent, erau nişte intermediari între intreprinderile româneşti de comerţ exterior şi partenerii externi, pentru a "ciupi" în mod oficial un comision. "Ciupeau" şi înainte comisioane, dar era neoficial"
Cornel burtica