Credibilitatea, o bombă cu explozie întârziată

"Cei care au lansat blitzkrieg-ul retragerii trupelor nu pot fi politicieni, chiar dacă ocupă nişte fotolii ministeriale. Din păcate, au dovedit că sunt doar nişte funcţionari"Un cunoscut om de

"Cei care au lansat blitzkrieg-ul retragerii trupelor nu pot fi politicieni, chiar dacă ocupă nişte fotolii ministeriale. Din păcate, au dovedit că sunt doar nişte funcţionari"
Un cunoscut om de relaţii publice îmi spunea că credibilitatea e ca virginitatea, o poţi pierde o singură dată. Dacă lucrurile ar sta doar aşa în privinţa deciziei retragerii trupelor din Irak, şi ne-am raporta strict la felul în care au reacţionat până acum partenerii NATO, ar fi suficient de nociv pentru imaginea României în lume. Din păcate, situaţiile de tipul "Şi tu, Brutus?" au potenţialul de a naşte efecte pe termen lung. Să pretindem pentru o clipă că am rescrie istoria, şi că în clipa în care Caesar s-ar întoarce către Brutus, acesta ar zâmbi încurcat cu cuţitul în mână şi i-ar spune: "Nu te teme, era doar o glumă". Acum, dacă am fi în locul lui Caesar, l-am mai lăsa pe Brutus să facă glume proaste la mai puţin de 20 de metri distanţă şi fără câteva gărzi între noi şi el? I-am mai putea accepta prietenia cu aceeaşi seninătate? Am mai bea cu aceeaşi poftă din cupa cu vin sau am mai mânca prăjiturile pe care ni le-a adus în dar? Probabil că nu, fiindcă există un demon care nu ne dă pace. E vorba de întrebarea: "Dar dacă, totuşi...?"
Credibilitatea în zona imaginii publice se construieşte în ani şi se distruge în secunde, fiindcă îndoiala acţionează ca un acid coroziv, care macină orice relaţie solidă. Odată ce ai deschis cutia Pandorei, nu ajunge să dai rectificări şi să spui că a fost vorba de o neînţelegere. Eforturile preşedintelui Băsescu de a rebalansa situaţia pot avea efecte doar pe termen scurt. Chiar dacă România nu-şi va retrage nici un soldat din Irak, titlurile de pe prima pagină a marilor ziare ale lumii vor rămâne. Câte astfel de titluri credeţi că vor mai apărea în săptămânile următoare spunând că de fapt soldaţii români nu sunt retraşi din teatrele de operaţiuni? În mintea câtor oameni nu va rămâne decât ceva foarte vag legat de aceste titluri? Câţi dintre aceşti oameni vor trebui, la un moment dat, să pună o ştampilă pe un formular, care să decidă ceva în privinţa românilor?
În plus, în zona militară, credibilitatea capătă alte dimensiuni. Nu rogi pe cineva să-ţi ţină rândul la coadă la aprozar, ci să-ţi păzească spatele cu o armă. Or, a-ţi pune viaţa în mâinile altui om reprezintă forma ultimă de încredere, după cum a pleca şi a-l lăsa pe omul respectiv cu spatele descoperit reprezintă forma ultimă de trădare. Impactul emoţional al unei astfel de ipostaze, chiar dacă ea nu se concretizează la nivel faptic, este foarte mare. De aceea, cei care au lansat blitzkrieg-ul retragerii trupelor nu pot fi politicieni, chiar dacă ocupă nişte fotolii ministeriale. Un om politic ar avea "simţ politic", ar şti cum se poate distruge o imagine publică. Din păcate, au dovedit că sunt doar nişte funcţionari. Va avea acest joc o miză de imagine pozitivă sau negativă pe plan intern, pentru preşedintele Băsescu sau premierul Tăriceanu? Din păcate, în prea mică măsură, câtă vreme politica românească nu poate fi suspectată de prea multă onoare. Va avea o miză asupra vieţii noastre, a felului în care fiecare dintre noi va fi privit ca român? Cu siguranţă. Nu suntem doar găinari, suntem şi alunecoşi. Fiindcă imaginea se creează din percepţii, nu din realităţi.