Cousteau a fost preocupat de soarta Deltei Dunării

"Dacă nu am muri, nu am fi capabili să apreciem viaţa aşa cum o facem ştiind că vom dispărea" - Jacques-Yves Cousteau Povestea vieţii marelui explorator continuă astăzi cu alte

"Dacă nu am muri, nu am fi capabili să apreciem viaţa aşa cum o facem ştiind că vom dispărea" - Jacques-Yves Cousteau

Povestea vieţii marelui explorator continuă astăzi cu alte informaţii inedite. În 1957, savantul francez a fost numit director al Muzeului oceanografic din Monaco şi a fost admis la Academia de Ştiinţe a Statelor Unite ale Americii, fiind unul dintre puţinii străini care s-au bucurat de acest privilegiu.

Întâlnirea cu televiziunile americane ABC, Metromedia, NBC a prilejuit realizarea seriei de documentare "L'Odysee sous-marine du Commandant Cousteau", care au făcut ca popularitatea acestuia (şi, deopotrivă, a faimoasei sale căciuliţe roşii) să atingă cele mai înalte cote. În 1974, a fondat în SUA "The Cousteau Society", care numără şi la ora actuală peste 100.000 de membri.

În 1977 a primit Premiul Naţiunilor Unite pentru Mediu, iar în 1985 a fost răsplătit cu "Medalia Libertăţii" ("Presidential Medal of Freedom"), care i-a fost înmânată chiar de Ronald Reagan, pe atunci preşedinte al SUA.

Moartea fiului preferat, Philippe

La mijlocul anului 1979, Cousteau a suferit o mare pierdere: cel de-al doilea fiu al său, totodată preferat şi desemnat deja ca succesor, Philippe, a murit în urma unui accident. Jacques-Yves l-a chemat atunci la bordul lui Calypso pe fiul său mai mare, arhitectul Jean-Michel, colaborarea dintre tată şi acest prim copil durând 14 ani.

În 1988, Cousteau a fost primit în Academia Franceză. Doi ani mai târziu, compozitorul Jean Michel Jarre i-a adus un "omagiu artistic", intitulându-şi noul album "En attendant Cousteau". După ce soţia sa, Simone, a murit în urma unui cancer, Jacques-Yves s-a recăsătorit, în 1991, cu Francine Triplet, care i-a mai dăruit doi copii: Diane şi Pierre-Yves. Francine continuă şi în prezent opera ilustrului ei soţ, în fruntea Fundaţiei Cousteau şi a Cousteau Society.

În 1992, savantul a fost invitat la Conferinţa Naţiunilor Unite despre mediu şi dezvoltare, care s-a desfăşurat la Rio de Janeiro. Acolo a lansat un apel "pentru drepturile generaţiilor viitoare la o lume nepoluată", pentru care s-au strâns peste cinci milioane de semnături. Graţie acestor neobosite demersuri ecologice, Cousteau a fost supranumit "Captain Planet".

A intervenit de mai multe ori de la tribuna Naţiunilor Unite, reuşind, printre altele, să facă din Antarctica o rezervaţie protejată de orice fel de exploatare.

Dispariţia sa, în iunie 1997, a fost puternic resimţită în SUA, unde a fost considerat cel mai popular francez al istoriei.

Printre semnele de recunoştinţă primite postum s-a aflat şi inaugurarea, în oraşul Saint-Andre-de-Cubzac (unde a fost înmormântat), a unei străzi ce-i poartă numele: Comandantul Cousteau.

Calypso, cel mai cunoscut vapor

La început, credincioasul vapor al căpitanului Cousteau a fost o navă de deminare, J-826, construită pentru Royal Navy, în 1942, la Seattle. După cel de-al Doilea Război Mondial a devenit faimoasă graţie filmelor documentare realizate de căpitan.

Timp de 40 de ani, Calypso a navigat pe toate oceanele lumii, devenind una dintre cele mai mediatizate ambarcaţiuni ale planetei, alături de Titanic sau Queen Mary.

A împărtăşit aceeaşi soartă ca acestea, scufundându-se în portul Singapore, cu un an înainte de dispariţia îndrăgitului ei proprietar. În noiembrie 2004, Cousteau Society, prezidată de Francine Cousteau, şi armatorul

Carnival Corporation&plc au semnat un acord pentru restaurarea navei.

Un an mai târziu a avut loc procesul dintre Cousteau Society şi Campaniile Oceanografice Franceze, din care face parte Jean-Michel, fiul cel mare al lui Jacques-Yves, referitor la dreptul de moştenire asupra vaporului.
Între timp, acesta a fost adus în Franţa, în Vieux-Port de La Rochelle, aflat în apropierea Muzeului Maritim. Dat fiind că, deocamdată, nu au fost strânse fondurile necesare pentru restaurarea navei istorice care a intrat de mult în patrimoniul francez şi mondial, aceasta poate fi admirată şi astăzi în acelaşi port La Rochelle.

Alături de Calypso, "Le Pacha" a mai avut un partener de drum de nădejde: vasul Alcyone, construit în 1985 la La Rochelle, după planurile imaginate chiar de către Cousteau. Alcyone s-a bucurat de un sistem de propulsie inovator (Turbovoile), care a folosit curenţii de aer ca sursă complementară de energie. Cel de-al doilea vapor al lui Cousteau a fost vândut în 1993, pentru suma de 1.975.000 de dolari.

Cousteau în România

În toamna lui 1990, echipa Cousteau, în frunte cu celebrul ei comandant, s-a aflat, pentru scurt timp, pe teritoriu românesc. Celebrul oceanolog studia pe atunci Dunărea, de la izvoare şi până în Deltă. "Am văzut un amestec de superb şi de oribil, aceasta este, de fapt, situaţia Dunării", avea să declare într-un interviu acordat cu greu Televiziunii Române.

"Acum, oamenii nu sunt fericiţi", a mai spus "Le Pacha" cu acea ocazie. "Trebuie să învăţăm un nou mod de a gestiona planeta. Sufăr atunci când văd conducători care se interesează de producţie - ceea ce este bine, dar nu este îndeajuns. Mai trebuie ca şi copiii noştri să poată vedea în viitor fluturi, peşti, păsări. Or, copiii noştri trăiesc, cei mai mulţi dintre ei, în ghetouri de beton şi nu mai cunosc deloc natura"…