Conventiile civile de prestari servicii - scoase explicit in afara legii

* In ordonanta referitoare la indemnizatiile de crestere a copiilor, Guvernul a strecurat si un articol care abroga articolele referitoare la conventiile de prestari servicii din Legea 130/1999 * Conventiile civile raman totusi reglementate de Codul Civil

De luni, raporturile de munca nu mai pot fi stabilite in baza unor conventii civile de prestari servicii. Acest fapt a fost stabilit de Guvern, prin Ordonanta de Urgenta 23/2003, care modifica si completeaza Legea pensiilor. Scoaterea conventiilor de prestari servicii in afara legii s-a facut fara vreun anunt public in acest sens, asa cum ar fi fost firesc, tinand cont de importanta evenimentului. Despre OUG 23/2003 s-a vorbit pe larg, chiar inainte de a fi adoptata in sedinta de guvern de joi, 10 aprilie 2003, dar numai cu referire la indemnizatiile de crestere a copiilor. Conventiile civile de prestari servicii au fost introduse in Dreptul Muncii in 1999, prin Legea 130 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca. De atunci si pana de curand, persoanele care lucrau, in medie, cel mult 3 ore zilnic, puteau fi incadrate in baza unor conventii de prestari servicii. Pentru salariul platit angajatilor cu conventii se achitau obligatoriu impozitul si contributia la asigurarile de sanatate. Angajatul putea opta pentru incheierea unui contract de asigurari sociale (exclusiv asigurari de somaj) cu Ministerul Muncii. Conform noului Cod al Muncii, intrat in vigoare la 1 martie 2003, pentru stabilirea unor raporturi de munca este necesara incheierea unor contracte de munca - fie aceste contracte cu durata nedeterminata, cu timp partial, sau contracte de munca temporara. Pe de alta parte, Codul Muncii n-a abrogat explicit articolele din Legea 130/1999 referitoare la conventiile de prestari servicii, fapt care a generat o vie disputa printre specialisti referitor la valabilitatea acestora. Acum, Guvernul a decis abrogarea articolelor 1-7, 15, 16 lit. b), 18 si 20 din Legea 130/1999, prin aceasta noua ordonanta de urgenta si pare sa fi pus capat disputei. Lucrurile insa nu stau chiar asa. Iata de ce: contractele de munca cu timp partial pot fi incheiate pentru salariatii cu program de lucru de cel putin 2 ore pe zi, respectiv 10 ore saptamanal. Ce se intampla cu cei care lucreaza mai putin de atat? Marian Sarbu, ministrul Muncii, spune ca acestia sunt considerati ca prestand activitati intamplatoare. Ei pot incheia conventii civile conform Codului Civil, nu vor fi platiti din fondul de salarii, iar grija impozitarii veniturilor astfel realizate revine exclusiv Ministerului de Finante. Ramane de vazut in ce masura vor reusi inspectorii de munca sa distinga care dintre lucratorii unei anumite intreprinderi presteaza cu adevarat activitati intamplatoare si care lucreaza mai mult de 2 ore pe zi, dar raman "angajati" cu conventii civile.