Controlul care nu vindeca

De la inceputul anului, oamenii Garzii Financiare, cei de la Curtea de Conturi sau directorii Caselor de Asigurari au petrecut mai mult timp in spitale decat bolnavii. Pacientii care s-au internat de

De la inceputul anului, oamenii Garzii Financiare, cei de la Curtea de Conturi sau directorii Caselor de Asigurari au petrecut mai mult timp in spitale decat bolnavii. Pacientii care s-au internat de sapte ori in opt luni pot fi numarati pe degete. Socoteala puzderiei de inspectori care a navalit in spitale n-o mai tine nimeni. Ciudat e ca efectele acestor vizite se lasa asteptate. In ianuarie, ministrul Sanatatii, dr. Daniela Bartos, se lansa intr-un proiect extrem de riscant. Domnia sa punea eterna criza de fonduri din spitale pe seama directorilor. Se vorbea de licitatii trucate si de deturnari de fonduri. Unii au comparat aceste atacuri cu diversiunile ceausiste, prin care se dadea vina pe gestionarii corupti pentru criza de ulei si zahar. Fiindca in Sanatate se ruleaza fonduri de peste 50.000 de miliarde de lei, intr-un sistem insuficient controlat, era de asteptat, totusi, ca macar unele dintre acuzatii sa fie probate. Rezultatele controalelor? O doctorita de familie din Pitesti a fost data in vileag ca mare cheltuitoare de fonduri, constatandu-se, ulterior, ca insasi Casa de Asigurari ii incredintase zeci de pacienti aflati in tratament cu Interferon (o suta de dolari flaconul). Din cei 456 de directori de spitale, au cazut in plasa organelor doi infractori, gabjiti pentru cateva sute de milioane de lei. Nu-i rau ca au fost inhatati, dar unde e restul, pana la 9.000 de miliarde de lei, consumate peste ceea ce permite bugetul? Directorii de spitale spun ca au fost siliti sa angajeze datorii, pentru a nu lasa pacienti fara tratament. De altfel, in fiecare an s-au facut datorii, "rostogolite" in bugetul anului urmator. De ce s-a rupt filmul in 2003, ajungandu-se la cea mai grava criza din ultimii ani? O posibila explicatie ar fi data de calendarul electoral. Subventia la caldura sau recorelarea unor pensii aduc voturi. In schimb, cresterea deficitului bugetar pentru plata furnizorilor de materiale sanitare s-a considerat ca nu sporeste popularitatea partidului de guvernamant. Unii furnizori externi au intrerupt insa, deja, livrarile pentru Romania. Mai multi distribuitori locali au dat in judecata spitalele si au inceput sa castige procesele. Altii s-au plans la UE si FMI. Concernelor multinationale, daca pleaca pagubite de la Bucuresti, le ramane calea de atac in tribunalele comerciale europene. Ca solutie, Finantele si Autoritatea pentru Control au invitat furnizorii la "negocieri". Cand niste directori numiti de ministrul Sanatatii si reprezentand statul, proprietar al spitalelor, comanda marfa, emit facturi, primesc si consuma produsele, nu prea ramane loc de negociere, sustin furnizorii. Statul trebuie sa plateasca, dupa care e treaba lui sa se socoteasca cu directorul: il pune sa aduca bani de acasa, il tine pe coji de nuca la racoare... "Negocierea" nu poate fi legala, cum sustine dl. Blanculescu, si din alt motiv. Daca exista manageri care au calcat legea, ANC e obligata sa sesizeze Parchetul. Daca nu, ce mai e de negociat? D-na Bartos a iesit la timp din scena, inainte sa i se ceara dovezi de frauda sau scuze din partea medicilor. A intrat la mijloc dl. Blanculescu, care considera ca datoriile sunt "nejustificate". Dar n-a prezentat nici o dovada de frauda. Medicii pot dovedi, la orice ora din zi si din noapte, ca sistemul primeste mai putine fonduri decat e necesar: medicamentele si aparatura costa la fel in toata Europa, dar bugetul alocat Sanatatii, pe cap de locuitor, e la jumatate in Romania fata de Ungaria. Daca datoriile spitalelor au facut necesar controlul, de ce nu-i ia dl. Blanculescu la rand pe marii datornici la bugetul de stat? Numai Petromidia, singura, are de dat 11.000 de miliarde de lei la stat, cu doua mii mai mult decat au de dat 400 de spitale si 9.000 de cabinete medicale catre furnizori privati. Cum a adunat aceste creante Petromidia, inainte de privatizare? Sunt ele "justificate" sau nu? Tutunul Romanesc, Rafo, Carom S.A. si Rafinaria Darmanesti au de platit statului 8.700 de miliarde. Deci tot atat cat are statul de achitat furnizorilor de materiale sanitare. De ce nu le scoate la mezat Ministerul Finantelor, pentru a face rost de bani? Impreuna, Roman, Siderurgica, Tractorul si Fulgerul SA pot, daca se asociaza cu ARO, sa acopere deficitul spitalelor, pe jumatate de an. Sumele cu care Finantele au pasuit Compania Huilei si Compania Lignitul depasesc cu 1.700 de miliarde datoriile Sanatatii. Cand va da ANC in vileag capusele care au supt din acesti bani? Pentru o suta de oameni de la o fabrica falimentara, pentru o suta de la mina ineficienta, pentru cateva mii de la CFR s-au gasit fonduri. Milioane de romani asteapta o solutie la criza din farmacii si un tratament decent in spitale. Controalele nu le-au adus mai multa ampicilina si nici nu au cum sa aduca, pentru ca o cauta in spitale, acolo unde nu mai sunt bani nici de paracetamol. Dl. Blanculescu, daca vrea sa rezolve criza, trebuie sa ia urma banilor: sa coboare in mina sau sa intre in contabilitatea sutelor de companii, inclusiv private, care sunt finantate de statul roman. In primii lor patru ani de functionare, Asigurarile de Sanatate au colectat bani pentru stat, care a folosit excedentul pentru a-si acoperi alte nevoi. Marii datornici de dupa '89 n-au reusit niciodata sa aduca un leu la bugetul public, ci doar profituri electorale guvernantilor care i-au subventionat. Ramane de vazut daca, sacrificand Sanatatea pentru popularitate, vor iesi in castig si la anul.