Contradictia siriana: de la sprijinirea Teheranului in razboiul cu Bagdadul la opozitia fata de interventia SUA in Irak

Printre statele arabe, Siria (proclamata republica independenta in septembrie 1941, dar cu independenta pe deplin dobandita in aprilie 1946) ocupa un loc aparte. Astfel, intre 1949 si 1954, au avut

Printre statele arabe, Siria (proclamata republica independenta in septembrie 1941, dar cu independenta pe deplin dobandita in aprilie 1946) ocupa un loc aparte. Astfel, intre 1949 si 1954, au avut loc patru lovituri de stat militare, iar intre 1962 si 1970, an in care la putere a venit gen. Hafez Al Assad, alte patru. Acesta din urma a devenit presedinte al tarii, fiind ales de cinci ori consecutiv, si ramanand la putere pana la moartea sa, la 13 iunie 2000. Fiul sau, Bachir Al Assad, i-a succedat, ceea ce a facut din Siria "republica ereditara" - un alt fapt insolit in peisajul politic arab. Pe urma, dintre tarile arabe care au participat la toate razboaiele impotriva Israelului (1948-1949, 1967, 1973) si care au avut teritorii ocupate de armata statului evreu, Siria este singura care nu si-a recuperat Podisul Golan. Acesta a cazut in mainile Israelului in iunie 1967, iar negocierile de pace cu Tel Avivul sunt inghetate de ani buni. Apoi, Siria este cea care a oferit drept de rezidenta unor miscari palestiniene radicale, care s-au opus prin toate mijloacele negocierilor de pace israelo-palestiniene si au actionat adesea prin forta impotriva Acordurilor de la Oslo care au pus bazele concilierii si increderii intre Israel si OEP, redarii autonomiei teritoriilor palestiniene si lansarii demersului in vederea proclamarii statului palestinian. Intorcandu-ne in timp, trebuie semnalat ca, intre 1958 si 1961, Siria a fost unita cu Egiptul, Republica Araba Unita, cum se numea oficial tara, fiind un stat artificial. Pe urma, desi Damascul se afla total sub "umbrela" Moscovei, trupele siriene au intervenit in razboiul civil din Liban (1976), cu acordul expres al Washingtonului, pentru a sprijini (fapt straniu) militiile crestine in luptele cu palestinienii si fortele de stanga libaneze (arabe, nationaliste). De atunci, pe teritoriul Libanului au ramas 30.000 de soldati sirieni, iar relatiile cu SUA s-au degradat, mai ales dupa ce Damascul a semnat cu Beirutul un "tratat de paternitate si cooperare" ce consacra oficial prezenta siriana in Liban. De notat ca, asa cum Irakul a considerat Kuweitul a 19-a provincie a sa, drept pentru care a invadat-o in august 1990, ducand la razboiul din golf, si Siria considera Libanul provincie a sa, separata artificial de Franta pe timpul mandatului sau asupra Levantului (1919-1943). Figura aparte printre tarile arabe a facut Siria si in cazul razboiului iraniano-irakian (1980-1988), cand a luat partea Teheranului, Assad avand relatii foarte incordate cu orgoliosul sau vecin, Saddam Hussein, care s-ar fi dorit un lider al intregii lumi arabe. Atunci, SUA il sprijineau inclusiv militar pe Saddam, avand raporturi catastrofale cu Teheranul, dupa revolutia islamica. In continuare, direct ori indirect, Damascul a sprijinit miscarea integrista siita proiraniana din Liban, Hezbollah, lucru ce, intre altele, i-a adus critici dure din partea SUA si includerea ei printre statele ce "nasesc terorismul" mondial. Aceasta desi, in 1990-1991, Siria a luat parte la marea coalitie condusa de SUA impotriva Irakului, iar dupa 11 septembrie 2001 s-a alaturat luptei antiteroriste. Dupa ce si-a normalizat total relatiile cu Bagdadul, in prezent, ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate, Siria s-a alaturat Chinei, Frantei si Rusiei, tari ce s-au opus oricarei rezolutii onusiene care ar fi autorizat un razboi impotriva Irakului.