Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi

Pentru cei mai mulți oameni, concediul este perioada în care ar trebui să se relaxeze și să se desprindă de rutina zilnică. În realitate, nu toată lumea se întoarce din vacanță mai odihnită. Pentru unii, concediul înseamnă mai mult stres, mai multă anxietate și sentimentul că trebuie să profite de fiecare minut. Psihologii spun că explicația ține mai puțin de destinație și mai mult de felul în care ne raportăm la odihnă.

Concediul care te obosește mai mult decât munca Sursă foto: Shutterstock

„De 15 ani de când merg în concediu, mi-am dat seama că este doar un motiv de stres în plus și că te întorci acasă cu și mai mulți nervi. Stai și cauți bilete, stai prin aeroporturi, stai pe plajă ca sardinele, faci câte o enterocolită, mai iei câte o răceală, te mai cerți cu cineva pentru o parcare. Eu mă uit la alții și toți sunt nervoși și recalcitranți”, a scris cineva pe Reddit.

Nu toți participanții la discuție au fost, însă, de acord. „Eu de fiecare dată când plec în concediu mă relaxez și îmi doresc să nu se termine niciodată. Poate nu te duci unde îți place”, a răspuns altcineva. Un alt utilizator consideră că problema apare atunci când vacanța este planificată excesiv: „Absolut toate vacanțele în care m-am dus fără planuri au fost relaxante. Absolut toate vacanțele cu planuri au fost eșecuri totale.”

De ce poate deveni concediul o sursă de anxietate

Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, spune că, deși concediul este asociat cu relaxarea, pentru unele persoane schimbarea ritmului de viață poate deveni dificil de gestionat.

„Pentru mulți oameni, concediul este asociat cu relaxarea, odihna și detașarea de rutina zilnică. Totuși, pentru alții, vacanța poate deveni o sursă neașteptată de anxietate și stres. Deși pare paradoxal, schimbarea ritmului de viață nu este întotdeauna ușor de gestionat din punct de vedere psihologic. În timpul anului, rutina și responsabilitățile oferă predictibilitate și senzația de control. Programul zilnic, sarcinile și obiectivele creează un cadru familiar în care mulți oameni se simt în siguranță. Atunci când concediul întrerupe brusc acest ritm, apare mai mult timp liber, mai multă liniște și mai puține obligații. Pentru unele persoane, această schimbare poate scoate la suprafață gânduri, emoții sau preocupări care până atunci erau ținute în plan secund de activitatea continuă”, explică ea pentru „Adevărul”.

Pentru cei care își definesc valoarea personală prin performanță, odihna poate deveni o sursă de vinovăție.

„Există persoane care și-au construit imaginea despre sine în jurul ideii de performanță și productivitate. În aceste situații, odihna poate fi însoțită de vinovăție, iar relaxarea este percepută, inconștient, ca o pierdere de timp. Apar frecvent gânduri precum «ar trebui să fac ceva util», «nu merit încă să mă odihnesc» sau «pierd timpul», iar concediul ajunge să fie trăit cu tensiune, în loc să ofere refacerea resurselor psihice și fizice”, adaugă specialista.

Când vacanța devine un proiect

Psihologul spune că aceeași nevoie de eficiență se vede și în modul în care mulți oameni își organizează concediul.

„În loc să fie un spațiu destinat recuperării, concediul este transformat într-un proiect care trebuie optimizat. Programul este încărcat cu obiective turistice, excursii, restaurante, activități și experiențe care trebuie bifate într-un timp cât mai scurt. În spatele acestui comportament se află adesea convingerea că o vacanță reușită trebuie să fie intensă și spectaculoasă în fiecare moment sau teama că, dacă nu profităm de fiecare minut, ratăm ceva important”, punctează Laura Găvan.

Această idee apare și în comentariile din mediul online. „Cred că asta e problema. Omul se stresează prea mult să organizeze, să fie totul la linie. Nu iese din tipar, să ia lucrurile așa cum vin”, a mărturisit cineva. Alt utilizator spune că și-a schimbat complet stilul de a călători: „Nu mai plecați în concedii la fel ca restul. Găsiți altceva. Eu m-am săturat de mers la plajă doar ca să stau acolo și să mă întorc mai plictisit decât am plecat.”

Presiunea vacanței perfecte

Un rol important îl au și rețelele sociale. „Suntem expuși constant la imagini atent selectate care prezintă doar partea spectaculoasă a concediilor: peisaje impresionante, hoteluri exclusiviste, activități inedite și oameni care par permanent fericiți. Comparându-ne cu aceste imagini, putem ajunge să credem că și vacanța noastră trebuie să fie perfectă, plină de experiențe memorabile și demnă de a fi prezentată online. Astfel apare presiunea de a demonstra că ne distrăm suficient, că profităm de fiecare clipă și că trăim experiențe extraordinare. În realitate, cele mai valoroase momente pentru sănătatea psihică sunt adesea cele care nu apar în fotografii: o cafea băută fără grabă, o plimbare fără destinație, cititul unei cărți, contemplarea unui peisaj sau pur și simplu timpul petrecut fără un plan”, punctează specialista.

În opinia sa, un semnal de alarmă apare atunci când persoana simte anxietate dacă nu își verifică e-mailul sau telefonul, se gândește permanent la sarcinile de serviciu, nu reușește să fie prezentă în activitățile din vacanță sau are impresia că trebuie să fie disponibilă în orice moment.

Cum arată un concediu reușit

Pentru Laura Găvan, o vacanță reușită nu este cea în care bifăm cele mai multe obiective turistice. 

„Un concediu reușit nu este acela în care facem cele mai multe lucruri, ci acela din care ne întoarcem cu mai multă energie decât aveam la plecare. Scopul vacanței nu este performanța, ci refacerea echilibrului fizic și emoțional. Poate că cel mai important criteriu după care putem evalua un concediu nu este numărul locurilor vizitate sau al fotografiilor realizate, ci răspunsul la o întrebare simplă: am fost cu adevărat prezent în propria experiență sau am fost preocupat să fac, să demonstrez și să compar? În fond, o vacanță își atinge scopul atunci când ne oferă posibilitatea de a încetini ritmul, de a ne reconecta cu noi înșine și cu cei dragi și de a reveni la viața de zi cu zi cu resurse emoționale refăcute, nu cu senzația că am mai dus la bun sfârșit încă un proiect”, conchide specialista.