Codul muncii la negru

In tacere, fara mitinguri si fara greve, mii si mii de oameni din Romania au fost pusi pe liber de patronii lor. Intre cei ramasi se da o lupta pentru supravietuire mai dura decat cea din halele de la

In tacere, fara mitinguri si fara greve, mii si mii de oameni din Romania au fost pusi pe liber de patronii lor. Intre cei ramasi se da o lupta pentru supravietuire mai dura decat cea din halele de la Siderurgica sau Tractorul. Dar aici nu-i vorba de viitorii disponibilizati din Hunedoara sau Brasov, care nu mai au decat grija unui numar cat mai mare de salarii compensatorii. E vorba de oameni care lucreaza pentru ministere, universitati, teatre sau pentru firme private. Acum, practic, toti au de ales intre solutia de a nu mai lucra deloc sau de a lucra la negru. Omul care a reusit aceasta disponibilizare in masa, ce surclaseaza pe departe disponibilizarile din industrie impuse de FMI, e Marian Sarbu, ministrul Muncii. Acest minister a scos pe piata un nou Cod al Muncii, ce a intrat in vigoare la inceputul acestei luni. Si noul act normativ contine un articol care prevede eliminarea conventiilor de munca. Practic, in gandirea ministerului, toate conventiile civile din Romania trebuiau sa se transforme in contracte de munca cu durata determinata. Dar, pentru salariati si, mai ales, pentru patroni, deosebirile dintre conventii si contracte sunt imense. Un contract de munca, chiar daca este pe durata determinata, echivaleaza cu obligatia de a plati absolut toate darile catre stat, incepand cu impozitul, contributia pentru sanatate, somaj, pensii etc. In acelasi timp, conventiile civile erau "purtatoare" doar de contributii pentru sanatate si impozite. Si Ministerul Muncii a judecat chestiunea ca un tarabagiu din Obor: mai multe contracte de munca inseamna mai multi bani pentru stat, un numar mai mare de angajati in statistici, somaj in acte mai mic, ce mai, e castig! Din pacate, piata muncii din Romania e mai complexa decat Oborul. Aici exista si niste grile de impozitare pentru intreprinderi, fixate in functie de marimea lor. Iar aceasta marime se stabileste tocmai tinand cont de numarul de angajati. Astfel, ca sa dam numai un exemplu, in trecut o microintreprindere cu maximum noua angajati se putea folosi de serviciile ocazionale a doi-trei colaboratori, platiti prin conventii. Acum, angajarea colaboratorilor cu contracte de munca arunca societatea respectiva din categoria microintreprinderilor in cea a intreprinderilor mici. Dar o microintreprindere plateste statului 1,5 la suta impozit pe venit, in timp ce intreprinderea mica trebuie sa plateasca 25 la suta impozit pe profit. La fel de dure sunt si celelalte salturi in categorii superioare de incadrare a societatilor respective. In aceste conditii, orice patron din Romania are de ales intre doua solutii: ori angajeaza pe cati poate dintre cei cu conventii, iar la restul renunta, ori foloseste masiv munca la negru. Din pacate pentru Ministerul Muncii in special si pentru noi toti in general, situatia este de asa fel in Romania, incat majoritatea patronilor vor prefera solutia muncii la negru. Fiscalitatea si munca fara acte sunt aidoma unor vase comunicante: o presiune mai mare intr-o parte duce la o crestere in "vasul" celalalt. La ora actuala, fiscalitatea din Romania, care a ajuns la 52 la suta, este cea mai dura din Europa. Acum, transformarea conventiilor civile in contracte de munca e o noua ghiulea de plumb indesata pe teava prin care statul arunca in capul societatilor tot soiul de biruri. De altfel, pana si mult trambitata relaxare fiscala a cabinetului Nastase, dupa ce ca a fost tare firava, a fost facuta si prost. Pe de o parte, CAS-ul platit de patroni s-a redus cu 5 la suta, iar pe de alta parte plafonul de aplicare a contributiei a crescut de la 3 salarii medii brute pe economie la 5 salarii. Cu alte cuvinte, de atata relaxare, patronii care au angajati cu lefuri mari au ajuns sa plateasca la stat chiar mai mult decat inainte. Apoi, masura ii descurajeaza pe cei care vor sa lucreze mai mult. In fond, de ce sa plateasca un om cu doua servicii doua CAS-uri, cand, in cazul in care se imbolnaveste, ocupa doar un pat? Culmea este ca transformarea conventiilor in contracte da batai de cap chiar unor institutii bugetare. Astfel, Consiliul National al Rectorilor s-a plans ca universitatile, daca e sa aplice Codul Muncii, nu-i mai pot plati pe conducatorii de doctorat si colaboratorii care lucreaza in diferite programe. La fel, Institutul National de Meteorologie, care are 320 de colaboratori, e intr-o situatie disperata. Colaboratorii sunt pluviometristi care, pentru 150.000 de lei pe luna, masoara nivelul precipitatiilor dintr-o zona. Acum, aplicarea Codului Muncii risca sa ne lase fara prognoza meteo si la mana previziunilor vreunui vecin cu reumatism. In mod similar, teatrele nu stiu ce sa faca cu figurantii si cu acordorii de piane, pentru ca acest Cod al Muncii n-are nici o reglementare pentru activitatile mai mici de doua ore pe zi. Probabil, solutia de avarie consta in inregistrarea conventiilor civile la Ministerul de Finante, pentru ca aceste conventii, prevazute in Codul Civil, n-au fost anulate de Codul Muncii. Cel mai trist e faptul ca toata aceasta furtuna legislativa a fost starnita degeaba. Ministerul Muncii a apreciat ca, dupa aplicarea noului Cod, numarul de contracte de munca va creste cu doar 300.000. Dar acum doi-trei ani existau in Romania aproape trei milioane de conventii de munca. In mod clar noua zecimi dintre oamenii cu conventii vor lucra dupa Codul Muncii la negru, nu dupa cel al lui Marian Sarbu.