Cine zice de simbrie...

Când eram mic şi îi vedeam mişunând cu scuterele lor "Manet" pe aleile populate cu vile naţionalizate dintre Dorobanţilor şi Şosea îi numeam, cu obidă şi chiar ură proletară, "Puii de

Când eram mic şi îi vedeam mişunând cu scuterele lor "Manet" pe aleile populate cu vile naţionalizate dintre Dorobanţilor şi Şosea îi numeam, cu obidă şi chiar ură proletară, "Puii de tovarăşi". Aveau grădiniţele lor, şcolile lor, gaşca lor, păzite bine de uniforme albastre sau costume bleumarin. Aveau pile, intrări, erau cei mai tari. Ei, "Puii de tovarăşi". A fost o diferenţă de epoci: "puii lui Dej", mulţi moscoviţi aduşi de tovarăşa Ana (Pauker) ori de Emil Bodnăraş, ambele categorii poposind cu sau fără divizia "Tudor Vladimirescu". Ei erau mai rafinaţi, cu gusturi de artă, mobilier de Peleş, gobelinuri etc. "recuperate" de la burghezo-moşierime. Şi, apoi, erau puii lui Nea Nicu, mai de-ai noştri, mai neaoşi, mai apropiaţi, mai "ţărănoi". Nu i-am cam digerat eu mai ales pe cei din prima categorie, "moscoviţii". Asta mi-a explicat mie reacţia primară pe care am avut-o când am aflat cine e dl Tismăneanu, reticenţa spontană faţă de acest politolog. I-am citit o parte din cărţi. Unele mi-au plăcut. Atunci. Mă intriga însă, mă măcina, cum dracu' un fiu al celor care ne-au blagoslovit cu propaganda emisiunilor radio "Vorbeşte Moscova" sau "Sănvăţăm limba rusă cântând" ori cu minunata revistă "URSS" să ne dea acum lecţii de democraţie?

Cu ce suport moral, afară de tupeu? Mai mult, dl Tismăneanu a scris o carte libidinoasă despre Ion Iliescu, pentru care cred că a încasat ceva cash. A primit şi dânsul o "simbrie". Uimirea mea a atins cote maxime când l-am văzut pe dl Tismăneanu cocoţat, pe bani desigur, în fruntea unei comisii prezidenţiale capitale pentru poporul român, aceea a condamnării comunismului. Naş, nu Iliescu, ci anticomunistul de viţă veche Traian Băsescu. (Remember: "Adriene, hai să recunoaştem că amândoi am fost comunişti", citat din memorie). Care, Anticomunistul-de-viţă-veche s-a întovărăşit cu un Comunist-de-viţă-veche: Tismăneanu. Un sac putrezit de rapoarte în Anvers sau Amsterdam cu un petic născut la Moscova, crescut în România la şcolile de la Şosea şi copt în America, unde au fugit ei, comuniştii noştri, după ce ne-au făcut pionieri, utecişti, cu ideologii vulgar-antinaţionale elaborate de Tismănean-mama&tata&Co, pe versuri de Nina Cassian&Marcel Breslaşu şi cântece de Matei Socor.

Poate aţi observat că am pus vocabula "simbrie" între ghilimele.

Da, fiindcă am citat dintr-un recent articol semnat de dl Tismăneanu în care ne dă lecţii de morală. Când vezi de la Washington "tristul peisaj din România" unde "trăim în plin absurd", lasă-ne nouă, rogu-te, ziariştilor români să spunem asta, şi chiar o spunem de sute de ori pe zi.

Când pe o simbrie consistentă dată de Iliescu îţi e lesne să-l înjuri (citez, "mistificarea trecutului practicată de Iliescu") şi să-l flateriseşti pe următorul, Băsescu, care ţi-a dat o simbrie şi mai mare. Imoral e că, după ce eşti cine eşti, şi ai făcut ce ai comis, devine faptul că ai început să dai lecţii de morală şi presei române, domnule V.T.: "editorialiştii cu simbrie batjocorind orice urmă de obiectivitate profesională". Mi-am permis să te interpelez, dle Tismăneanu, fiindcă subsemnatul nu este editorialist.

Dar, recunosc, iau simbrie. Ca domnia ta. Căci, nu scriem//prestăm "muncă voluntară în folosul cauzei", ca pe vremea copilăriei dumitale. De altfel, fericită şi lipsită de griji, pe când eu îmi plimbam iubita pe lângă casele dvs. de la Şosea, sub privirile bănuitoare ale buldogilor care vă păzeau. În "civili".

Şi mai am o observaţie. Moralizaţi "editorialiştii simbriaşi", cu termeni demni de epoca pe care abia aţi înfierat-o în textul citit de preşedinte: "xenofobia delirantă", "nostalgii (...) gardiste", "mlaştina iresponsabilităţii".

Curat bolşevic, tov. Tismăneanu!