"Cine sunt acesti indivizi?", a intrebat Napoleon despre romani

"Sora noastra mai mare", Franta, ne-a tras de urechi. Academicianul Dan Berindei ne ajuta sa aflam daca branza e pe bani sau Franta si Romania au fost intotdeauna aliati neconditionati. - Primul

"Sora noastra mai mare", Franta, ne-a tras de urechi. Academicianul Dan Berindei ne ajuta sa aflam daca branza e pe bani sau Franta si Romania au fost intotdeauna aliati neconditionati. - Primul presedinte strain care a venit in Romania dupa 1989 a fost Francois Mitterand. De cand si de ce este Franta atat de interesata de noi? - Relatiile istorice romano-franceze pornesc, intr-un grad de anume intensitate, odata cu veacul XVIII, cu perioada fanariota. Fanariotii erau oameni cultivati si cunoscatori de limbi straine, iar in acel veac limba franceza era limba diplomatica si limba universala. Si mai era ceva: pentru Imperiul Otoman, Franta nu reprezenta o primejdie, ba chiar exista aproape un raport de alianta intre cele doua. Iar aceasta in timp ce starea de conflict era aproape permanenta in acel moment, intre Inalta Poarta, Austria si Rusia. Astfel, fanariotii au avut mana libera sa-si recruteze secretarii dintre "specialistii" francezi. Mai important a fost ca a avut loc o patrundere a culturii franceze, care s-a raspandit in randul burgheziei in formare. Romanele frantuzesti ajunsesera chiar o moda. Franta a ajuns a patra tara care stabilea relatii consulare cu noi. - Franta a fost dintotdeauna o putere coloniala si expansionista. Aceasta patrundere franceza la noi a fost intamplatoare, sau a fost o politica deliberata? - In general, nu putem vorbi de o politica deliberata a Frantei. Evident ca acesti secretari erau in acelasi timp si agenti ai ambasadei franceze si ca ei informau ambasada. Domnul Tarii Romanesti, la randul lui, avea misiunea sa informeze Inalta Poarta despre ce se intampla in Europa. Asa ca el folosea acesti secretari pentru documentare, dar raportul pe care il trimitea in Turcia ajungea si in Franta. - La noi exista o mare simpatie fata de francezi; dar francezii ce stiau despre noi? - E adevarat ca noi eram foarte francofili. Sunt documente care ne arata ca in cafenelele bucurestene se comentau evenimentele din Franta, ca in timpul Revolutiei Franceze se cantau cantecele revolutionare. Si grecii care erau atunci in Bucuresti au fost foarte mult influentati de Revolutia Franceza. Influentati au fost insa si boierii romani: avem de prin 1790 un plan de "republica aristo-democraticeasca". Boierii au fost atrasi mai ales de personalitatea lui Napoleon, dar, spre regretul nostru, trebuie sa spunem ca Napoleon ne-a ignorat. Primind un memoriu din partea boierilor, el il intreaba pe ministrul de externe: "Cine sunt acesti indivizi?". Momentul declansator al interesului politic al Frantei vine in perioada Regulamentului Organic, prin 1830. Atunci soseste primul trimis cu rang diplomatic superior celui consular, care intocmeste un raport de trei sute de pagini despre ce a gasit aici. El vorbeste si despre constiinta romanitatii, si despre nazuinta romanilor spre unificare, in granitele marelui regat al Daciei. Tot atunci, domnii regulamentari, cand sufereau presiunea Rusiei, se plangeau consulilor Frantei. - Cu ce am trezit interesul sorei mai mari? - Era momentul in care, dupa Pacea de la Adrianopol, porturile noastre deveneau furnizoarele Europei cu grane. Atunci noi alimentam Europa si granele noastre ajungeau la Londra, la Marsilia, la Neapole. Asta pentru ca granele americane nu intrasera inca in joc si, in plus, erau mai usor de transportat ale noastre, in momentul in care vasul cu aburi abia lua locul corabiei. - Ne-au ajutat atunci francezii? De pilda, la momentul 1848? - Sigur ca legaturile dintre cele doua tari erau foarte stranse, iar asta si pentru ca, atunci cand a avut loc revolutia de la Paris, in februarie, au fost si romani acolo, care au participat. Chiar Balcescu a rupt o bucatica de catifea de pe tronul lui Ludovic Philippe si i l-a trimis in dar lui Vasile Alecsandri. Pe de alta parte, insa, sperantele pe care le-au avut revolutionarii nostri intr-un sprijin efectiv al Republicii a III-a franceze au fost iluzorii - nu-si putea permite Franta, in momentul acela, sa acorde sprijin. - Toate bune si frumoase in relatiile noastre cu francezii, dar in afara de romane ne-au dat ceva concret? - Da. Momentul decisiv este cel al Congresului de la Paris, unde, pentru prima data, interesul Europei Occidentale se deplaseaza spre aceste parti. Congresul este aproape in intregime concentrat pe principate, Dunare, Marea Neagra, iar Franta este vioara-ntai. In felul acesta, am avut tot sprijinul pentru dorinta principala a romanilor de atunci, unirea principatelor. - Sprijinul a fost, ca intotdeauna, mai mult teoretic decat practic. - E drept ca, in fapt, separatia a fost mentinuta, iar romanii au rezolvat ulterior problema, prin dubla alegere a lui Cuza. Dar Franta nu era singura - era doar una dintre cele 7 puteri conducatoare. Iar ajutorul ei, de data aceasta real, a existat cand, peste trei ani, celelalte puteri au acceptat Unirea. De altfel, in timpul lui Cuza, acest sprijin a fost constant si chiar domnitorul se autointitula "locotenent al lui Napoleon al treilea". Tot Franta ne-a ajutat atunci la organizarea moderna a armatei. - Niciodata un stat nu a facut asa ceva din pura generozitate, in folosul altui stat! - Napoleon al III-lea credea ca tarile latine erau piesele de baza, foarte importante pentru Franta - chiar si Romania, abia nascuta. Cuza a dezvoltat foarte rapid armata si eram importanti aici, chiar in timpul razboiului din 1859, dintre Franta si Austria, de partea Piemontului. Eram ca un fel de cui bagat in spatele Austriei. Au existat interese economice, politico-militare, si totusi legatura noastra cu Franta a fost in primul rand spirituala, culturala. Legatura economica nu a functionat cine stie ce. In afara de granele noastre exportate. - Noua ne place sa spunem ca avem radacini comune de latinitate cu Franta, pentru ca in felul acesta ne simtim mai importanti, integrati intr-o "mare familie". Dar oare francezii ne vad si ei astfel, ca pe niste frati mai mici, sau suntem doar ruda saraca? - Nu. Aici este problema. Noi vedem mai mult decat este. Ei au unele momente in care se uita cu deosebita simpatie si ne descopera, ultimul moment fiind cel din 1989, cand, urmarind la televizor si auzind romaneste, si-au dat seama ca seamana, ca avem ceva in comun. Dar la ei nu e ceva permanent. Si in raporturile cu vecinii spanioli sau italieni, nu sunt intotdeauna mari prieteni. - La ce ne-a servit atunci alianta cu Franta? - Pentru noi a fost un protector, si am avut avantajul ca era o protectie indepartata. Cu un vecin, apropiat, mai apar si alte probleme. Ne-a fost foarte utila apoi in momentul 1866, cand a avut loc rocada intre Cuza si Carol. Noi am trecut atunci printr-o situatie deosebit de grava, pentru ca dubla alegere si unificarea fusese acceptata de marile puteri pe timpul domniei lui Cuza. Cuza disparand, Austria, Rusia si Turcia au cerut desfacerea unirii. Napoleon al treilea ne-a salvat, opunandu-se interventiei unilaterale militare din afara si a convocat la Paris o conferinta a puterilor, un fel de paravan oferit romanilor ca ei sa-si rezolve intre timp problemele. - Trebuie sa fi avut Franta si de data aceasta un interes... - Mama lui Carol, Josefina, era verisoara a lui Napoleon. - Dupa acel moment, drumurile noastre si ale Frantei s-au cam despartit. - Da, pentru ca Franta a fost invinsa de Germania, Napoleon III a cazut, iar noi am aderat la Tripla Alianta, ca sa ne aparam de rusi. Relatia culturala a continuat insa. - Iar dupa razboaiele mondiale? - A urmat momentul vizitei lui de Gaulle, primit foarte calduros la Bucuresti, in timp ce de intors in Franta, s-a intors in plina revolta studenteasca si dupa un an a trebuit sa paraseasca puterea. Relatiile cu Franta au devenit foarte proaste in timpul lui Mitterand, care il respingea cel mai puternic pe Ceausescu. Dupa revolutie, insa, Mitterand a fost primul presedinte care a venit in tara. Deci noi am avut totusi o relatie stabila. E drept ca mai mult din partea noastra si e drept ca mai mult pentru generatia mea. - Dar are Franta niste interese permanente aici, ca sa putem conta pe ei? - E ceva care tine de mitologie, de faptul ca atunci cand veneau aici francezii, se vorbea frantuzeste... - Se spune ca in relatiile diplomatice, nu exista prieteni permanenti, ci doar interese permanente... - Eu continuu sa cred ca legatura romano-franceza este durabila, pentru ca intreaga modernitate a Romaniei este inspirata de la francezi, ei au fost insusi factorul de modernizare.