Chirurgia, abandonată de dragul tornadelor

Un medic italian a renunţat la profesie şi s-a dedicat studiului tornadelor, din pasiune pentru forţele dezlănţuite ale naturii. De la tratatele de medicină a ajuns pe câmpiile întinse

Un medic italian a renunţat la profesie şi s-a dedicat studiului tornadelor, din pasiune pentru forţele dezlănţuite ale naturii.

De la tratatele de medicină a ajuns pe câmpiile întinse americane, în aşteptarea şi căutarea teribilelor vârtejuri de aer care fac prăpăd pe unde trec. Andrea Griffa observă furtunile şi cicloanele, analizând modul în care forţele colosale ale naturii se dezlănţuie şi se intensifică. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrece în statele americane unde tornadele sunt "la ele acasă".

Andrea Griffa are 26 de ani, a studiat medicina, s-a specializat în chirurgie gastro-intestinală, dar nu ştie dacă şi când va profesa în acest domeniu. Pentru că are o pasiune mai puţin obişnuită, fascinantă şi extrem de periculoasă în acelaşi timp: tornadele, furtunile, cicloanele.

Din acest motiv, stă mai tot timpul în SUA, cutreierând vastele zone întinse care se întind din Canada până în Texas, pentru a "vâna" înspăimântătoarele fenomene naturale pe care le iubeşte pur şi simplu, după cum a declarat. Însoţit, câteodată, de câţiva prieteni la fel de curajoşi, la bordul unui SUV echipat cu o mini-staţie meteorologică şi cu o mare doză de entuziasm, Andrea Griffa se aventurează sub norii care aduc tornadele sau furtunile de mare intensitate.

Un prieten de nădejde Dintre toţi amicii care îl însoţesc în aceste "călătorii ale morţii" (după cum le spune Andrea), doar unul singur nu a lipsit niciodată şi a fost alături de Griffa chiar şi în cele mai periculoase experienţe de acest gen. Se numeşte Fabio Giordano, are 33 de ani şi, pentru a participa la tot acest periplu al tornadelor, a renunţat la afacerea pe care o avea în localitatea de baştină, Sesto San Giovanni. S-a specializat şi el în probleme de climatologie şi meteorologie.

Pasiunea lor comună aminteşte perioada anilor '60, când "vânătoarea de tornade" a început să devină un fel de competiţie naţională în SUA. Primii oameni de ştiinţă americani care s-au ocupat serios de studiul furtunilor, cicloanelor şi tornadelor au fost David Hoadley şi Roger Jensen, care au străbătut, timp de mai mulţi ani, câmpiile din Dakota de Nord, pândind locul unde se formau formidabilele vârtejuri de aer. La începutul anilor '70 au fost aprobate primele proiecte guvernamentale pentru studierea, pe baze riguros ştiinţifice, a morfologiei tornadelor.

În acelaşi timp, au început să apară primele reviste de specialitate, ca "Storm Track". Astăzi, există programe de calculator prin intermediul cărora forţele dezlănţuite ale naturii pot fi monitorizate, analizate, clasificate. Totul a pornit de la o morişcă Andrea a început să fie pasionat de formele în mişcare încă de mic copil, când era în stare să se uite timp îndelungat la moriştile de hârtie pe care i le confecţiona tatăl. "Cred că atunci m-au impresionat spiralele şi forma inelelor care se mişcă", îşi aminteşte astăzi.

Interesul pentru tornade i s-a accentuat în timpul adolescenţei, mai ales după ce a văzut filmul "Twister", una dintre primele producţii hollywoodiene ce au avut ca subiect o astfel de catastrofă naturală. După mai multe voiaje şi "vânători" de furtuni în Kansas, Griffa a scris o carte, "Temporali e Tornado", împreună cu alţi doi experţi italieni. Lucrarea se referă în primul rând la fenomenele meteo deosebite de pe teritoriul Italiei, iar apoi la furtunile şi cicloanele care se abat periodic asupra unor state americane. Volumul are 11 capitole, care arată că Griffa este un specialist în acest domeniu. Un capitol aparte a fost consacrat fulgerelor, apoi radarelor şi sateliţilor meteorologici.

După publicarea acestei lucrări, Andrea a devenit un adevărat "guru" pentru tinerii care voiau să-şi încerce norocul într-o astfel de aventură pe viaţă şi pe moarte, adică aceea de a porni în întâmpinarea sau pe urmele unei tornade. Recent, pe când se afla în Oklahoma, Andrea a însoţit şi a fost ghid pentru un grup de turişti care au pornit în ceea ce, de ceva vreme încoace, se numeşte "tornado-safari".

Vânătoarea de tornade începe în zori Griffa povesteşte că, pentru a intercepta un ciclon sau un vârtej al maselor de aer, primul pas constă în trezitul cu noaptea în cap şi consultarea site-urilor internet cu informaţii meteorologice şi modele matematice, care ţin de evoluţia climei, pe ore, în anumite zone. Odată determinată zona-target, unde urmează să aibă loc o furtună puternică sau o tornadă, începe călătoria, al cărei traseu poate ajunge şi la 1.000 de kilometri. În apropierea sectorului cu perturbaţii atmosferice se dispun şi sunt activate instrumentele de măsurat şi de obţinere a imaginilor.

Fotografiile sunt apoi scanate, iar datele sunt analizate de calculatorul aflat în dotarea minilaboratorului din SUV. Pentru a preîntâmpina orice eventual dezastru, Andrea are mereu la îndemână un telefon, ca să sune, în caz de forţă majoră, la 911. Blocaţi într-un jeep Una dintre cele mai terifiante experienţe trăite de Andrea în calitate de "vânător de tornade" s-a petrecut în 2004, în apropierea orăşelului Danville, din Kansas.

"Pe atunci, nu aveam încă aparatură sofisticată şi ne apropiasem prea mult de <> furtunii. Era noapte, iar grindina cădea pe acoperişul jeepului nostru. Pe lângă mine şi Fabio zburau crengi şi resturi aduse de vântul puternic. Am rămas blocaţi în maşină timp de cel puţin o oră", a povestit el după aceea. După ce urgia s-a mai potolit, cei doi au telefonat la 911, pentru a cere ajutor. A fost singura dată când Andrea a apelat la serviciile echipelor de intervenţie americane.