Chinezii ţintesc foarte sus

La a 54-a misiune de succes din 1996, o rachetă din seria Lungul Marş a lansat, joia trecută, al doilea satelit chinezesc destinat exploatării resurselor oceanelor, construcţiei de porturi

La a 54-a misiune de succes din 1996, o rachetă din seria Lungul Marş a lansat, joia trecută, al doilea satelit chinezesc destinat exploatării resurselor oceanelor, construcţiei de
porturi şi monitorizării poluării marine. Alţi cinci sateliţi oceanografici tot mai performanţi sunt programaţi pentru lansare în anii următori.

Anul acesta, de la poligonul Taiyuan, din provincia Shanxi, vor mai fi puşi pe orbită câţiva sateliţi guvernamentali şi comerciali, iar la toamnă China va trimite primul său modul orbital spre Lună - după ce în 2003 a lansat primul zbor spaţial cu prezenţă umană, iar în 2005 a ţinut doi taikonauţi pe orbită o săptămână.

Imperiul de Mijloc contraatacă

Programul spaţial al Beijingului este conectat, firesc, la arsenalul militar. Producţia de rachete cu rază medie pe care China le ţine îndreptate spre Taiwan a crescut de la 50 în 1990 la 150 anul acesta - similar cu producţia rachetelor intercontinentale. Pe 12 ianuarie, China a testat cu succes distrugerea unui satelit meteo, propriu, cu o rachetă lansată de la sol. Până acum, doar Rusia şi SUA mai puteau face asta, dar din aer. Tentativa, de anul trecut, de orbire a unui satelit american de recunoaştere completează intenţiile Armatei Populare de neutralizare a avantajelor US Army din spaţiu - sau ale altor state, precum Japonia sau Israel, care au sateliţi de spionaj.

De aceea, Adunarea Naţională a votat pentru anul acesta un buget militar de 45 miliarde de dolari, cu 18% mai mult decât anul trecut. Creştere fără precedent a capacităţilor armate pe timp de pace care arată intenţia statului chinez de a se ridica drept o superputere militară - întâi în vestul Pacificului, în locul SUA. De unde şi eforturile Americii de a forja în Pacific o "axă a democraţiilor", care să includă Japonia, Coreea de Sud, Australia şi India. Eventual ca parteneri ai unui NATO ajuns în Afganistan, căruia acum i se opune, neoficial, Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (China, Rusia şi Asia Centrală). Ultimele invitate sunt Iranul, alături de Pakistan şi… India.