Cele trei fire de care atârnă sănătatea noastră
0Niciun sistem de sănătate – prin asta înțelegând de la cabinetul medicului de familie și până la cea mai performantă policlinică sau spital – nu poate să rezolve mai mult de 20% din problemele de sănătate ale populației, explică medicul Emilian Popovici. Acesta atrage atenția că, oricât de multe spitale am construi, sistemul sanitar nu va rezolva decât o mică parte din ceea ce compune sănătatea unui popor și că, de fapt, este nevoie de cetățeni educați pentru a avea o țară sănătoasă.
Cei mai mulți dintre noi considerăm că suntem sănătoși dacă nu suntem depistați cu vreo boală și, în parte, avem dreptate. Sănătatea nu este însă legată doar de absența bolii. Încă din anii 1980, Organizația Mondială a Sănătății a elaborat o definiție a stării de sănătate care spune clar că un individ sănătos este acela care are o stare de bine sub toate aspectele, subliniază prof.dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, expert în sănătate publică. Însumarea stării de bine a tuturor oamenilor dintr-o colectivitate, oraș sau țară ne dă sănătatea publică, adaugă universitarul.
Construirea de spitale poate să reprezinte o reformă, dar nu una de profunzime în sănătatea publică.
Aceasta din urmă trebuie în mod obligatoriu să vizeze câțiva factori determinanți principali ai stării de sănătate. „Conform datelor cunoscute până acum, niciun sistem de sănătate – prin asta înțelegând de la cabinetul medicului de familie și până la cea mai performantă policlinică sau spital – nu poate să rezolve mai mult de 20% din problemele de sănătate ale populației”, atrage atenția expertul.
Acesta dă exemplu Japoniei – o țară supertehnologizată, cu sisteme performante, cu susținere financiară și forță de muncă extrem de dedicată –, care, cu toate aceste componente de excepție, nu reușește să rezolve 17% din problemele japonezilor. Cât rezolvă sistemul de sănătate din România? Nu știm, pentru că nu măsurăm. Ce face Japonia cu restul de 83% din probleme?
”dacă-ți place viața pe care o trăiești, cauți să o lungești”
Dincolo de sistem, starea de sănătate a unui popor depinde în primul rând de nivelul de educație, și nu doar sanitară. „Dacă un popor nu are un nivel de educație suficient de ridicat, nu-ți va înțelege mesajele. Și, neînțelegându-le, nu va urma îndemnurile pe care le faci pentru binele lui. De asemenea, un popor care are lacune de educație va fi foarte ușor pradă dezinformării. Adică, a unor mesaje care vin să destabilizeze starea de sănătate a oamenilor și nicidecum să-i informeze pentru binele lor. Educația este extrem de importantă. Din păcate, după 1990, diversele orientări greșite în guvernare au lăsat la o parte educația și asta a dus la niște probleme cu care România se confruntă la ora actuală”, punctează prof.dr. Emilian Popovici.
Al doilea factor care influențează direct starea de sănătate este mediul, iar al treilea este locul de muncă. Sigur că, într-o societate capitalistă – spre deosebire de cea comunistă –, nu statul este cel care creează locurile de muncă, dar el este responsabil de un lucru foarte important. „Este vorba despre un cadru legislativ care, dacă este bine gândit și de bună credință, favorizează mediul privat să creeze locuri de muncă stabile și bine retribuite care îi permit cetățeanului să-ți poată urma îndemnurile privind viața sănătoasă, având mijloacele economice și având dispoziția de a gândi în această direcție”, mai spune universitarul.
Altminteri, un om preocupat veșnic de supraviețuire și cu grija zilei de mâine n-o să poată recepționa corect mesajele privitoare la alimentația sănătoasă, de exemplu, care costă bani. „Practic, trebuie să obții dezvoltare economică, pentru ca oamenii, trăind într-un mediu confortabil, să-și poată permite să se gândească la sănătate ca la o prioritate. Dacă-ți place viața pe care o trăiești, cauți să o lungești. E logic!”, adaugă expertul.
Oamenii ar trebui informați asupra acestor trei aspecte, dar această informare, ca să aibă sens, trebuie să funcționeze în paralel cu acțiunea. „Iar acțiunea trebuie să vină din partea guvernului. Deci, trebuie să apară guvernul care să-și ia responsabilitatea de a acționa pe aceste patru direcții – pe sistemul de sănătate, pe educație, mediu și muncă – cu o ofertă de guvernare cum nu s-a făcut românilor niciodată”, consideră universitarul.
Exemplul Finlandei
Nu în ultimul rând, mai spune prof.dr. Emilian Popovici, prevenția reprezintă un factor important în sănătatea publică. „Fără ea nu poți să faci o reformă reală în sănătate, iar prevenția nu înseamnă neglijarea medicinei curative. Dar înseamnă o atenție crescută în această direcție”.
Acesta dă exemplul Finlandei, țară care până mai ieri ocupa locul I la bolile cardiovasculare, cu un număr mare de îmbolnăviri și o rată crescută de mortalitate. „De ce? Pentru că populația avea niște obiceiuri alimentare foarte nocive pentru sănătate. La un moment dat, un guvern finlandez responsabil a luat decizia de a schimba lucrurile. Strategia folosită a fost pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Concret, au introdus la toți copiii din Finlanda o masă sănătoasă, zilnic, gratuit, în toate școlile, în timpul programului școlar. Au făcut acest efort economic”, explică universitarul punctul de plecare în schimbarea situației.
S-a mers apoi din aproape în aproape, pas cu pas. „La orele de lucru manual, în loc de traforaj, feronerie, cusut sau mai știu eu ce, s-a introdus prepararea mâncării sănătoase. Și au început să-i învețe pe copii că o mâncare sănătoasă nu înseamnă o mâncare fără gust. Făcută din alimente de bună calitate și după niște rețele inteligente, poate fi o mâncare pe care să-ți facă plăcere să o mănânci și să dorești să o mănânci în continuare. Având succes și această etapă, au introdus tabere tematice în care, pe lângă team building de echipe de copii, au introdus toate celelalte componente ale unui comportament sănătos: mișcarea, de exemplu. Copiii au învățat toate aceste lucruri și la un moment dat le-au cerut mamelor lor mâncare sănătoasă. Iar mama finlandeză a început să pregătească. Și n-a mai avut timp să pregătească și celelalte tipuri de mâncăruri care erau nesănătoase. Și, în acest fel, toată familia finlandeză, după un timp, a ajuns să mănânce sănătos”, arată universitarul cum s-a schimbat mecanismul.
Unde se află România
La noi, programul „Cornul și laptele“ a reprezentat un început anemic, dar mai degrabă de alimentație pură și simplă a copiilor la școală, urmat de un proiect-pilot denumit „Masă caldă în școli” oferit copiilor din școlile dezavantajate.
Proiectul de lege a învățământului preuniversitar conține un articol dedicat introducerii unui program denumit „Masă sănătoasă” în școli, care din anul școlar următor, respectiv 2023/2024, ar urma să cuprindă un milion și jumătate de școlari.
Pregătire din copilărie
Cât privește educația sanitară în școală, aceasta reprezintă o materie opțională cu puțini aderenți. „Unii spun că educația este pregătirea pentru viață, alții, că educația este viața însăși. Și așa este. Dacă ne referim la educația pentru sănătate, ce înțelegem printr-un popor educat? Un popor capabil să promoveze comportamente și atitudini sănătoase. Această pregătire ar trebui să înceapă, bineînțeles, de la vârsta copilăriei. Peste tot în lume se discută despre pregătirea copiilor în direcția unei vieți sănătoase. Și în exemplul de mai sus, cu Finlanda, au început de la copii”, mai spune expertul în sănătate publică.
Aceste programe au o turnură foarte interesantă, adaugă acesta: „Acum, nu doar că se discută, dar se pun în practică programe prin care se face educația cadrelor didactice care, la rândul lor, educă copiii, care, la rândul lor, ajung să-și educe părinții. În momentul în care copilul ajunge să-i vorbească părintelui despre măsuri de prim-ajutor în urgențe, acel părinte sigur va avea toți receptorii deschiși. Și nu cred că va dori să-i fie inferior ca nivel de cunoștințe copilului lui. Și aici se pot alege tot felul de teme: pe urgențe în boli cardiovasculare, copiii fiind selectați pe criterii de vârstă. Nu-l înveți pe un copil de 5 ani acest lucru, ci pe unul capabil să primească informația și s-o și pună în practică”.
O temă potrivită pentru noi ar fi despre igiena orală, unde avem mari probleme. „Se vede după consumul de pastă de dinți, care este unul dintre cele mai scăzute. Deci, poți găsi teme diverse prin care să contribui la educația copilului prin educatori. Pentru că medicul nu poate fi prezent toată ziua la clasă. Dar, dacă medicii formează educatori care fac educația copiilor, ei vor reuși să transmită informații importante pentru părinți. În concluzie, poți să faci educația unui popor, numai să vrei”, a conchis universitarul.
Se încarcă comentariile...
