Exclusiv Ce papă ar prefera Biserica Română Unită? „Suntem într-o țară majoritar ortodoxă unde tradiția e importantă”

  „Noi și celelalte biserici din răsărit suntem mai conservatori”, susține preotul Daniel Avram, purtător de cuvânt al Eparhiei de Cluj-Gherla, care ne explică de ce nu avem un reprezentant în Conciliul care va alege noul papă și semnificația celor mai controversate poziții ale Papei Francisc.

Papa Francisc a fost foarte apropiat de așa-zișii „marginali” ai societății. FOTO: Mediafax

Pe lângă ultimele pregătiri de înmormântare a Papei Francisc, în aceste zile la Vatican se discută intens despre succesorul Suveranului Pontif, în contextul existenței a două tabere, una care vrea să continue direcția trasată de Sfântul Părinte, iar alta care critică pozițiile sale progresiste.  

Preotul Daniel Avram, purtător de cuvânt în cadrul Eparhiei Greco-Catolică de Cluj-Gherla, a explicat pentru „Adevărul” față de care dintre cele două tabere din Conclavul care va alege viitorul Papă – progresistă respectiv conservatoare – este mai apropiată Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de ce nu avem un reprezentant în Conclav și care sunt problemele controversate despre care Papa Francisc s-a pronunțat creând anumite disensiuni în rândul catolicilor și care e semnificația acestora pentru credincioși.

Adevărul: Presa internațională a titrat că ar exista o competiție în Conclavul care-l va alege pe viitorul papă între tradiționaliști și progresiști? Explicați-ne care este diferența între aceste două tabere?

Sunt aproximativ un miliard și jumătate de catolici în întreaga lume și sigur că există, să spunem, aceste două mari tendințe sau două mari linii între catolici la nivel, să spunem, înalt: o tendință mai tradiționalistă și una mai progresistă. E absolut în logica lucrurilor ca printre atâția catolici să nu existe neapărat o uniformitate privind punctele de vedere.

Acum, sigur, biserica în sine este tradițională, adică e o păstrătoare a unei tradiții, bineînțeles, dar există anumite abordări diferite, deci nu e neapărat vorba despre o reinterpretare sau anulare a unor dogme ale bisericii, ci este vorba mai degrabă despre niște linii prin care înțelegem cum să aplicăm cuvântul Evangheliei sau dogmele, învățăturile de credință ale bisericii în societatea în care trăim.

Sunt unii care au această viziune, să spunem, de a rămâne în stricta tradiție a bisericilor, în ideea „așa se făcea și rămânem așa”. Și  există cealaltă linie de interpretare a cuvântului scripturii și a învățăturilor de credință în care încercăm să punem toate aceste învățături în problematicile societății, cu scopul acesta de a-i ajuta pe oameni.

Și sigur, foarte mulți l-au calificat pe Papa Francisc ca făcând parte din această a doua tendință și știm cu toții că a fost foarte apropiat de foarte multe categorii de oameni care în mod normal sunt lăsate deoparte, precum refugiații, emigranții, persoanele aflate, să spunem așa, în situații de sărăcie foarte dificile și toți oamenii numiți de Papa Francisc, marginali.

Ei bine, despre asta, cred eu, este vorba atunci când ne referim la aceste două mari tendințe în biserică.

Războiul din Ucraina, o provocare pentru noul Suveran Pontif

Care sunt temele importante care se dezbat acum în Biserica Catolică și cu privire la care Papa Francisc a avut o anumită poziție care a creat anumite disensiuni?

O provocare pentru noul Suveran Pontif este sigur această situație internațională în care există foarte multe conflicte precum războiul din Ucraina, spre exempl, sau situația din Palestina și din Țara Sfântă.

După aceea, sigur, mai sunt temele acestea, să spunem, de morală creștină, unde iarăși au fost multe discuții referitoare la anumite poziții pe care Papa Francisc le-a avut și față de anumite persoane, spre exemplu, Papa Francis s-a ocupat și a fost dornic să rezolve sau să înainteze cât mai repede acest proces în ceea ce privește persoanele divorțate recăsătorite, care sunt în biserică și și-ar dori să aibă situația reglementată. Știți că în biserica noastră, catolică, ei nu pot participa la Sfintele Taine.

Și Papa Francis și-a dorit să se facă totul pentru ca acolo unde se pot rezolva prin anumite procese canonice, anumite chestiuni, să se procedeze cât mai repede la reglementarea acestor situații.

Și alte și alte teme, spre exemplu acum vedem și în ceea ce privește ecologia, Papa Francisc a fost foarte apropiat și de această temă, a avut chiar și o scrisoare pastorală pe tema aceasta. Vedem acum în plan politic că în Statele Unite nu se mai merge pe această linie sau nu se mai crede în dorința aceasta de a proteja întreaga creație.

Sunt teme care au legătură cu învățătura de credință a bisericii, dar nu sunt teme care să schimbe dogma bisericii.

Care sunt criteriile care vor fi luate în considerare pentru alegerea noului papa?

E foarte complicat să spunem cine este cel mai potrivit. Sigur, ne dorim și un papă teolog, dar și un Suveran Pontif care să fie pe linia, după părerea mea, Papei Francisc, cu toate aceste intuiții foarte frumoase și foarte bune pe care le-a avut: apropierea de om, dorința aceasta de a fi un slujitor - el spunea să nu rămânem închiși cumva într-o teologie din aceasta foarte înaltă în care părintele paroh este, un pic așa, peste popor și domină totul.

Și cred că nu aceasta, de fapt, este, cum să spun, esența slujirii. Esența slujirii este să fim aproape de oameni și asta a făcut Mântuitorul Iisus Hristos. Să nu uităm, de acolo plecăm, nu de la o politică bisericească sau nu știu ce strategii lumești.

Și cred că e important să revenim la aceste intuiții fundamentale, principale. Cred că lumea noastră are nevoie de așa ceva în ceea ce va face noul Suveran Pontif. Dar sigur, asta ține de dorințele noastre, poate și de o analiză pe care cardinalii o vor înțelege, o vor face împreună, sunt sigur de lucrul acesta.

Și partea teologică e foarte importantă, dar și partea aceasta umană. Papa Francisc a fost foarte apropiat de popor, un papaă al poporului. Avem nevoie de lucrurile acestea, avem nevoia de un lider spiritual care să simtă frământările sociale, să fie atent la viața aceasta simplă a credincioșilor catolici și nu numai, și să ofere un sfat, să ofere o lumină atunci când, de atâtea ori, ne regăsim în întuneric, într-un fel de noapte.

Pentru mine acestea sunt criteriile foarte importante: și partea teologică, dar și partea aceasta socială, apropierea de oameni, slujirea aceasta simplă și smerită.

„Noi suntem mai conservatori”

România în care dintre cele două tabere s-ar plasa?

E clar că noi suntem mai conservatori. Biserica din România are această tendință. Pentru că suntem într-o țară majoritar ortodoxă, unde știm că tradiția are o importanță deosebită, dar vedeți și dumneavoastră cât de multă lume a fost atinsă în România într-un mod atât de plăcut de cuvintele, de persoana Papei Francisc.

Suntem foarte recunoscători pentru omul acesta, înaintea lui Dumnezeu, noi românii. Avem nevoie, - chiar dacă suntem pe linia aceasta mai tradițională, n-aș spune tradiționalistă, importanța tradiției în biserica noastră este una foarte importantă - de o abordare similară cu cea a Papei Francisc, care venea cu câte un cuvânt care să ne ajute și care să ne dea putere de a depăși poate anumite necazuri sau să ne lumineze pentru a înțelege mai bine credința noastră în Dumnezeu, pentru a înțelege un cuvânt al Scripturii.

Cred că profilul acesta ar fi bun: să păstrăm bogăția tradiției bisericii e inevitabil, asta înseamnă biserica în definitiv, dar să avem și grija aceasta de a pune credința noastră la lucru în tot ceea ce noi trăim, în preocupările noastre, altfel dacă predicăm cuvântul lui Dumnezeu fără a face legătura cu viața noastră, predicăm, dar fără să ne intereseze ce trăim sau ce trăiesc oamenii în mod concret, predicarea aceasta e degeaba. Astfel ajungem să nu aibă nicio legătură cuvântul lui Dumnezeu cu viața noastră și de fapt de aceea foarte mulți se îndepărtează de biserică. Pentru că nu văd utilitatea, nu văd cum i-ar putea ajuta să citească Scriptura, dacă ei au niște probleme financiare sau nu-și găsesc un loc de muncă, sau au probleme în familie, sau sunt într-un divorț și așa mai departe. Cu ce mă ajută, spun ei, faptul că mă duc la biserică? Ei bine, aici intervine rolul slujitorului de a-l face pe cel care are astfel de probleme să înțeleagă că, de fapt, Dumnezeu rămâne mereu aproape de el. Să simtă acest om că cineva ia în serios problemele lui și nu predicăm numai așa ca să ne auzim noi, ca să avem o bună impresie despre noi înșine.

În prezent, există 135 de cardinali eligibili care vor participa la conclav, dintre care 5 vin din tradițiile acestea ale bisericilor catolice răsăritene, deci de tradiție răsăriteană, printre care și cele din România. Printre aceștia este și cel mai tânăr cardinal - ucraineanul Mikola Biciok, de doar 45 de ani. Foarte mulți dintre cardinalii electori au fost creați de Papa Francisc. Papa Francisc și-a dorit un fel de continuitate după moartea sa prin acești cardinali creați de el. Probabil că aceștia vor avea un cuvânt de spus în ceea ce privește linia aceasta despre care vorbeam, mai apropiată de popor și o linie nu neapărat progresistă, dar o linie care își dorește să aplice cuvântul Evangheliei și învățătura Bisericii în frământările acestea ale societății actuale.

Deci probabil că o bună parte dintre acești cardinali creați de Papă vor merge sau vor continua, probabil, aceste intuiții foarte bune ale Papei Francisc. Mai mult de jumătate dintre acești cardinali sunt pe linia Papei Francisc.

De ce nu există un român în Conclavul care-l va alege pe noul Papă?

De ce nu avem un reprezentant în Conclavul care va alege nouă papă?

Îl avem pe cardinalul Lucian Mureșan, doar că el are peste 90 de ani, deci oricum nu ar fi putut vota, și nici nu e într-o stare foarte bună de sănătate.

Papa Francisc a abordat într-o manieră nouă o serie probleme ale Bisericii. O să vă rog să ne explicați câteva dintre aceste abordări. Începem cu celibatul preoților.

S-a discutat și despre acest aspect. Papa a spus clar că nu se pune problema de a schimba acest statut, dar există o problemă. Sigur, acum eu vorbesc ca un preot căsătorit din tradiția din care fac parte, tradiția bizantină care permite acest lucru.

Nu cred că este acum o temă... foarte actuală, măcar că e necesară, după părerea mea, o abordare în următorii ani pentru a vedea dacă e un subiect care se poate aplica și în Occident.

Tradiția din Occident e mult mai, cum să spun, axată pe acest aspect în sensul că oamenii simpli cred că nu ar primi foarte ușor, sau cel puțin anumite țări, preoți catolici căsătoriți. Și să nu uităm, problemele nu dispar neapărat dacă preoții se vor căsători.

Probabil că unii vor spune că da, dispar anumite deviații și așa mai departe, dar și în sânul comunităților acestor preoți căsătoriți, cum sunt în bisericile catolice orientale, sunt foarte multe probleme și de divorț, și de neajunsuri materiale, și de creșterea copiilor, și așa mai departe.

Deci nu e neapărat o formulă magică prin care să rezolvi toate problemele, dar merită, cred eu, și probabil va fi o temă de discuție în viitor, pentru că sunt tot mai puțini preoți în țările occidentale, în Europa, tot mai puține vocații și probabil că se va regândi puțin și această chestiune, dar nu o văd ca o temă arzătoare.

E foarte interesant că de fapt există deja în Biserica Catolică excepția aceasta să-i spunem...

Da, există. Mulți prelați din Occident, care au fost pentru aplicarea acestei noi reguli și pentru preoții din Occident, au arătat spre bisericile catolice orientale. Atunci când s-a făcut unirea cu Biserica Romei, prelații din Biserica Catolică au fost de acord ca în aceste comunități preoții să se poată căsători, pentru a nu schimba tradiția.

Controversele legate de comunitatea LGBTQ

Continuăm cu poziția față de comunitatea LGBTQ: Papa a avut un ton mult mai tolerant și mai empatic față de această comunitate...

Da, aici este un punct cred că mai complicat și va fi unul care va trebui abordat de noul Suveran Pontif. Sigur, Papa Francisc a susținut, în avionul cu care se întorcea de la întâlnirea tinerilor de la Rio, „dacă o persoană gay îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu, cine sunt eu să îl judec pe acel om?”

Această declarație a venit și cu schimbări efective în doctrină oficială?

A mai fost un pas în plus, într-adevăr, care s-a făcut acum câțiva ani de zile – care a fost foarte dezbătut și foarte comentat - în care Papa Francisc a dat și posibilitatea aceasta de a fi binecuvântate persoanele homosexuale și a fost o întreagă dezbatere și scandal. În prima instanță, s-a crezut că este vorba despre binecuvântarea cuplurilor de gay, dar Papa a precizat că este vorba de a primi o persoană binecuvântarea de la preot, binecuvântarea de la Dumnezeu. Nu cuplurile în măsura în care sunt, să spunem așa, în această postură de a primi cumva o binecúvântare pentru că sunt în cuplu. Papa Francisc a precizat ulterior ce a vrut să spună: fiecare persoană poate primi o binecuvântare de la Dumnezeu, care iarăși e un lucru de înțeles, nu contează orientarea de niciun fel, important este că în definitiv este un om.

Aici aș merge la un cuvânt al lui Hristos ca să fim cât mai clari. E în Evanghelia după Ioan acolo o scenă, când o femeie adulteră este prinsă în păcat și adusă în fața lui Iisus. Cei care au adus-o erau deja cu piatra în mână, s-arunce în ea, pentru că un astfel de caz, asta presupunea: o moarte, în piața publică din cauza păcatului săvârșit.

Și Mântuitorul, ni se spune acolo, că a spus, „Cine nu are păcat, se arunce primul cu piatră”. Și știm că toți au renunțat. Dar ce e mai interesant e dialogul pe care Mântuitorul îl are cu această femeie. Îi spune: „eu nu te condamn, du-te și nu mai păcătui”.

Și aici e o chestiune foarte importantă. Iisus o primește pe această femeie păcătoasă, dar nu este de acord cu păcatul. Nu o condamnă pe ea ca persoană, dar îi spune că nu e bine ceea ce face. Cam asta este și chestiunea care cred că trebuie cu toții să o înțelegem. Toți suntem păcătoși. Avem multe feluri de păcate. Hristos ne primește pe fiecare dintre noi așa cum suntem, dar nu-i de acord cu păcatul nostru. Să facem această distincție între păcătos și păcatul pe care îl săvârșește păcatosul. Păcătosul este iertat, este primit de Dumnezeu. Păcatul, sigur că trebuie eliminat. Și Hristos... în taina spovedaniei ne ajută să ne dezlipim de aceste păcate personale. Cred că așa este și în această situație. Persoanele trebuie să fie primite, sunt oameni, indiferent de orientarea lor. Sigur, păcatul este păcat. Nu trebuie și nu poate fi acceptat.

Papa, de acord cu celebrarea Paștelui în aceeași dată

Legat de ecumenism și relațiile cu celelalte religii, Papa a fost un promotor important al apropierii de alte confesiuni. Explicați-ne un pic poziția sa...

Cred că asta e o cale foarte importantă de urmat și probabil se va continua. Biserica Catolică, din câte știu eu, sigur, nu vorbim de anumite perioade istorice în care exista un fel de dispreț sau, cum să spun, un fel de separare totală față de alții și doar în Biserica Catolică, cum se spunea, există mântuire și în restul nu. Știm că, odată cu Conciliul Vatican II, s-au schimbat foarte mult aceste mentalități și la nivel oficial, în documente oficiale se vorbește foarte frumos despre ecumenism, despre cât de importantă este căutarea aceasta împreună a unității și nu facem nimic altceva decât să reluăm ceea ce Mântuitorul a spus atunci când s-a rugat către Tatăl Ceresc ca toți să fie una, se referea la ucenicii săi, să rămână în unitate, dar și la cei care vor crede în cuvântul lor. Adică la noi toți, astăzi.

E foarte dureroasă această dezbinare dintre noi și lumea în care trăim are nevoie cu siguranță de această unitate a creștinilor. Cred că va fi o temă care va continua sau va fi o linie care va rămâne deschisă înspre unitate și sigur, anul acesta ne-am bucurat împreună de sărbătoarea Învierii Lui Hristos.

S-a discutat și în Biserica Catolică această propunere – de celebrare la aceeași dată a Paștelui?

Eu știu că s-a discutat, Papa Francisc s-a arătat mereu deschis, a spus, ok, dacă ortodocșii nu doresc să schimbe data după calendarul gregorian, noi, catolicii, am fi dispuși să trecem la o dată stabilită după calendarul iulian, doar ca să existe această unitate a datei sărbătorilor pascale. Deci s-a arătat foarte deschis. Eu sper să se meargă în continuare pe această cale, pentru că e foarte importantă unitatea dintre noi și e important să celebrăm sărbătorile împreună. Toată lumea creștină celebrează Nașterea Domnului după calendarul îndreptat, calendarul gregorian, dar la Paști ne diferențiem. La Paști, ortodocșii merg pe calendarul iulian. Cred că aici am putea să fim mult, mult mai înțelegători și să ajungem cu toții la o dată comună.

Abuzurile sexuale din biserică, abordarea fermă a Papei

Papa Francis de asemenea a intrat într-o chestiune foarte delicată și anume modul în care sunt gestionate acuzațiile de abuzuri sexuale în rândul clerului. Cum vedeți această chestiune?

Da, eu pot să vă dau un exemplu pentru a înțelege și mai bine cum s-a acționat, și cred eu exemplar, în ceea ce s-a întâmplat în Franța. În Franța, în Biserica Catolică, au fost multe derapaje de acest fel. Și mai ales în comunitățile noi așa cum sunt numite cele înființate după anii 68, 69, 70. Au fost foarte multe abuzuri și mi s-a părut exemplar ceea ce s-a făcut în timpul Papei Francisc.

Pentru a înțelege cum de fapt voința Papei Francisc a fost foarte fermă în acest sens de a purifica, de a scoate la lumină ceea ce a fost putred, ceea că a fost abuz, de a numi acest fel de comportament total nepotrivit, păcătos și de neconceput în biserică. Ei au făcut o curățenie, aș îndrăzni să spun, extraordinară, în sensul că au numit pentru toate aceste comunități unde s-au identificat astfel de cazuri, comisii foarte serioase cu juriști, cu psihologi și așa mai departe, nu neapărat din biserică, au fost probabil și anumiți preoți, dar comisiile erau, să spunem așa, neutre. Aceste comisii au studiat îndelung fiecare caz, luni de zile, poate și ani de zile au studiat tot ceea ce s-a întâmplat, au venit cu niște rapoarte și s-au luat niște măsuri foarte ferme după aceea de către biserică, în ceea ce privește anumite persoane.

Așadar, eu am văzut în ceea ce s-a întâmplat în Franța o analiză exemplară, o curățenie care s-a dorit exemplară din acest punct de vedere. Deci a fost foarte ferm pe această linie și pe bună dreptate pentru că nu se poate permite în biserică astfel de comportamente. S-au întâmplat, probabil au fost alte mentalități, altfel de oameni. Acum toate acestea trebuie să dispară și să rămânem cu toții, cu încredere, în aceste comunități de credincioși catolici, fără teamă că unul sau altul ar putea să aibă alte gânduri decât cele de rugăciune și de înălțare către Dumnezeu.