Preotul care a cercetat Arhiva Secretă a Vaticanului, despre Papa Francisc: „Ar putea fi primii sfinți români din calendarul Bisericii Catolice”

Preotul Cristian Arinel Sabău, cel care a cercetat din scoarţă-n-scoarţă toată arhiva secretă a Vaticanului pentru a întocmi dosarul de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici martiri, și preotul Teodor Lazăr explică ce a însemnat Papa Francisc pentru România. 

Papa Francisc, primul papă care a slujit în Ardeal. FOTO: Inquam Photos

Singurul Pontif care a slujit în Transilvania, Papa Francisc a oficiat, pe 2 iunie 2019, la Blaj, slujba de beatificare a celor şapte episcopi greco-catolici persecutaţi şi exterminaţi de regimul comunist. Este un prim pas în procesul de sanctificare a prelaţilor români. Când procesul va ajunge la final, cei șapte episcopi pot deveni primii sfinți români din calendarul Bisericii Catolice (asta în măsura în care celelalte procese de sanctificare aflate pe rol nu vor fi finalizate înainte).

„Adevărul” a discutat cu preotul Cristian Arinel Sabău, fost vicar general al Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș - cel care a cercetat timp de şapte ani viaţa celor șapte episcopi greco-catolici martiri, ocazie cu care a analizat din scoarţă-n-scoarţă toată Arhiva Secretă a Vaticanului, dar şi arhiva fostei Securităţi, pentru a face dosarul de beatificare - despre contribuția Papei Francisc la sanctificarea acestora.

Apoi, preotul greco-catolic Teodor Lazăr, fostul duhovnic al Doinei Cornea și unul dintre cei mai cunoscuți preoți din România pentru abordările sale neconvenționale, ne-a explicat de ce crede că Papa Francisc a făcut pentru România mai mult decât orice alt papă, inclusiv Ioan Paul al II-lea.

Cei șapte episcopi martiri ar putea fi primii sfinți români

Preotul Cristian Arinel Sabău explică în ce a constat ajutorul din partea Papei Francisc pentru dosarul de beatificare a episcopilor greco-catolici martiri:

„Dânsul a ajutat în sensul că după ce noi am depus dosarul, a dat dispoziție să se ocupe cu celeritate de această cauză. Sunt multe cauze care sunt analizate la Vatican. Adică, episcopii noștri, dacă mi-aduc eu bine aminte, au fost în vizita obișnuită - tot la 5 ani episcopatul din toată lumea merge în vizită la Papa – și printre problemele ridicate au fost tocmai finalizarea acestei cauze și tocmai în vederea vizitei ale cărei detalii era aproape definitivate. Și au zis „hai s-o terminăm ca să poată să-i declare fericiți chiar cu ocazia vizitei”. Și atunci dosarul fiind încheiat și predat la Congregația pentru Sfinți, și din rugămintea Sfântului Părinte, Congregația s-a ocupat de acesta mai repede și toate procedurile au mers pe repede înainte. Când decretul a ajuns pe masă, dânsul a semnat beatificarea”.

Procedura prevede că prima dată este emis decretul Congregației pentru Sfinți, care trebuie semnat de Sfântul Părinte. După aceea are loc ceremonia oficială care se celebrează la biserica locală de unde aparține respectivul. Pracitc, la Blaj, în cadrul ceremoniei oficiate de Papă, episcopii au devenit „fericiți”.

„Apoi se trece la ultima fază, la cea de declararare a lor drept sfânți pentru întreaga Biserică Catolică. Acum pentru noi ne rugăm pentru fericiții noștri martiri și așteptăm un miracol, o minune pentru a trece în etapa următoare. Este nevoie de o minune, de un miracol pentru aceasta. În urma verificării acestui miracol, vor fi declarați sfinți, iar această ceremonie va avea loc la Roma. Cultul se va extinde la întreaga Biserică Catolică. Se trece în calendar și atunci toate bisericile din toată lumea îi vor pomeni în ziua respectivă, așa cum noi acum îi pomenim pe alții”, a explicat Sabău.

Întrebat dacă ar fi primii sfinți din România, Sabău a susținut: „Dacă nu-l luăm în considerare pe sfântul Niceta al Remesianei (cunoscut drept episcopul Dacilor, acesta s-a născut în localitatea Remesiana, azi Bela Palanca, aproape de Niş - în Serbia, în anul 338-nr) cam primii ar fi. Respectiv, trebuie să avem răbdare, pentru că există proceduri de beatificare și a unor personalități propuse de romano-catolici, care se află în aceeași situație, de așteptare a unui miracol. Atunci practic, putem spune că vor fi primii sfinți din România cei în cazul cărora se va săvârși pentru prima dată miracolul necesar”.

Există și alte figuri în proces de canonizare: Anton Durcovici, episcop romano-catolic de Iași, beatificat în 2014; Ioan Scheffler – episcop romano-catolic de Satu Mare, recunoscut ca martir; fericitul Vladimir Ghika, preot martir, beatificat la București în 2013. În niciunul dintre aceste cazuri nu s-a trecut la sanctificare, deoarece se aștepată săvârșirea unui miracol. 

După ce se va încheia verificarea, și se va atesta că este ceva supra-omenesc, de exemplu, o vindecare sau o salvare dintr-o situație limită, atunci se va finaliza procedura de sanctificare.

„Sfântul Părinte a făcut demersuri să se urgenteze cauza, dacă nu sunt impedimente, astfel să se poată celebra ceremonia de beatificare cu ocazia vizitei sale în România”, a concluzionat preotul.

Cu privire la sanctificarea Papei Francisc, acesta a precizat: „Am văzut că și după moartea dânsului s-a adunat destul de mulți oameni în piața Sfântul Petru din Vatican. Ecourile sunt favorabile, acum se va face comisie și se va investiga tot. Atunci la Ioan Paul al II-lea, din câte îmi aduc eu aminte, imediat ce s-a aflat vestea, oamenii s-au adunat în piață și au strigat: „santo subito” (sfânt de urgență-nr), poporul atunci a considerat că a avut o viață de sfânt și atunci a început procesul repede. Acum, n-aș putea să știu. E posibil”.

Dacă în cazul Papei Paul al II-lea a existat o unanimitate de păreri pozitive în sânul Bisericii Catolice, în cazul Papei Francisc situația este un pic mai complicată, spune preotul, deoarece acesta a atins și niște teme sensibile, care au atras opoziția unor prelați.

 „Moștenirea Papei Francisc: smerenia”

Preotul greco-catolic Teodor Lazăr, duhovnicul Doinei Cornea, întrebat despre moștenirea pe care ne-o lasă Papa Francisc, a susținut: „Cred că cel mai important este ca cei care vor alege următorul papă să țină cont și de profilul celui care îi va succeda lui Francisc, dintr-o anumită perspectivă, și anume, din perspectiva smereniei sale”.

Un exemplu în acest sens este chiar momentul în care, la puțin timp după ce a fost ales, Papa și-a declinat competențele în anumite domenii. A spus: „nu sunt teolog”. „Sigur că e de dorit să fie un Ratzinger oricând acolo, un mare teolog, dar el și-a declinat competența în marea teologie. El a fost un păstor smerit, o caracteristică a lui Iisus Hristos”, explică preotul.

Smerenia a fost, conform acestuia, marea calitate a Papei Francisc.

„Pentru un om este imposibil să acopere integral figura lui Iisus Hristos, dar ceva din Iisus trebuie să aibă fiecare. Din ce a avut Iisus Christos, în Papa Francisc a ieșit în evidență smerenia. Deci, mai degrabă, dacă ies să mă exprim, eu ca preot al Bisericii Catolice, mi-aș dori ca și următorul Papă să aibă figura actualului Papă din perspectiva smereniei”, susține Lazăr.

El este de părere că Papa a reușit să fie, în primul rând, un păstor, un păzitor prin umilință pentru toți și mai ales pentru cei periferizați și mai puțin un pontifex, așa cum și-au preluat papii la un moment dat titlul pe care îl aveau împărații romani și care semnifică un șef de stat, un „făcător de punți, de legături, de stăpâniri mai degrabă”.

„Să nu uităm cât de mult a pus accent pe a fi îngăduitor cu străinii. Cu străinii vulnerabili. Până la ultima respirație, se pare că a luptat pentru cauza asta, care e o cauză cristică. El fiind un străin, chiar Isus a fost un străin printre ai săi. Atunci când vorbim de refugiați și Papa a apărat foarte mult această categorie, foarte prezentă și la noi în țară, în ultimii patru ani. El apăra de fapt ceva ce a trăit chiar Isus Hristos, Dumnezeul nostru. Să nu uităm că marele refugiat a fost Isus Hristos în primii ani de viață”, explică Lazăr.

Întrebat în ce măsură crede că Papa Francisc va fi sanctificat, preotul susține că își dorește acest lucru, dar probabil procedura nu va fi atât de rapidă și de lină precum la Papa Ioan Paul al II-lea. „Anumite poziții ale Papei Francisc au creat adversități și în sânul bisericii, chiar la nivelul unor episcopi sau chiar cardinali. Însă, el rămâne ca un exemplu de luat în ceea ce privește smerenia. A lăsat o moștenire frumoasă și eu cred că mai degrabă decât a-l pune într-un calendar pentru sanctificare, ne dorim ca moștenitorul acestei poziții să ia aminte la ce a vrut să facă și a reușit în mare parte păstorul Francisc, să fie un pastor smerit.”

„Biserica nu se luptă cu păcătoșii, ci cu păcatul din păcătoși”

Părintele Lazăr crede că e important să se păstreze perspectiva pe care Francisc a dat-o Bisericii Catolice: „o perspectivă inclusivistă, nu exclusivistă. Adică, până la urmă, el a spus că în Biserica își au loc toți, fiecare. Hristos nu a venit să excludă pe cineva, ba din potrivă. Și tocmai de aceea a fost și aspru catalogat de ai săi, pentru că există, mă rog, ispita în fiecare neam de a ne crede noi buricul Universului, sau doar prin noi se face o lucrare, noi suntem cei mai, asta o spunem și noi românii de foarte multe ori, dar nu e așa. La urmă, urmei avem un Dumnezeu pentru toți și asta a transmis Papa, chiar menționând anumite categorii pe care biserica le consideră categorii ale păcatului, dar a arătat că nu doar un anumit păcat pune probleme bisericii sau societății, oricum pentru oricine Hristos a plătit pe Golgota.”

Ce trebuie nuanțat, spune părintele, este faptul că „Biserica nu se luptă cu păcătoșii, ci cu păcatul din păcătoși. El a spus, la urma urmei, un mare adevăr care trebuie să fie un principiu pastoral pentru fiecare preot, episcop, papă, ce-o fi, slujitor al lui Dumnezeu: „Noi nu scoatem păcătosul în afara bisericii, ci scoatem păcatul din om.” Și asta nu o facem noi, ci o face Dumnezeu. Deci asta este miza. Așa cum spitalul nu-și propune să scoată pacientul afară, ci să scoate boala din pacient. ”

„Îi datorăm enorm acestui pontif”

Întrebat dacă Papa Francisc a avut o relație specială cu România, având în vedere vizita și beatificarea episcopilor,  preotul Teodor Lazăr a răspuns:

„Biserica greco-catolică din România - și nu numai, și cea romano-catolică și chiar cea armeano-catolica - îi datorează enorm și va rămâne cu cea mai mare datorie în raport cu un pontif. Ce a făcut acest papă al Romei nu este egalat de vreun alt papă, a fost foarte generos, în primul rând recunoscând martiriul celor șapte episcopi și nu numai, ci și făcând acea vizită la Blaj. O vizită care a presupus foarte mult efort. Un efort totuși pentru un om dincolo de 80 de ani. N-a fost simplu, să bată toată țara de la un colț la altul efectiv și a avut și acest curaj să vină în Ardealul greco-catolic.”

Nici măcar Papa Paul al II-lea nu a ajuns în Transilvania să slujească. 

„Ăsta e mare lucru și este ceea ce n-a reușit - sigur și din anumite rezerve pe care le-au avut alții cu 20 de ani înainte - Ioan Paul al II-lea. Deci îi datorăm enorm, pentru că e singurul papa care ne-a vizitat în Ardeal, ne-a păstorit direct, ne-a slujit direct printr-o slujbă la Blaj. Și asta pentru noi și istoria noastră contează enorm. Deci îi datorăm enorm acestui pontif”, a concluzionat Lazăr.