Ce n-a vazut Parisul

Multa vreme, romanii si-au propus sa realizeze si ei ceva ce n-a vazut Parisul. Presedintele Iliescu a inteles imperativele momentului si a trimis in capitala Frantei tot ce avea tara mai bun. Parisul

Multa vreme, romanii si-au propus sa realizeze si ei ceva ce n-a vazut Parisul. Presedintele Iliescu a inteles imperativele momentului si a trimis in capitala Frantei tot ce avea tara mai bun. Parisul nu avea cum sa-l vada pe distinsul ambasador Oliviu Gherman fiindca s-au dus vremurile in care spionii priveau pe gaura cheii cum doarme un om trei ani batuti pe muchie. Povestea frumosului adormit ar fi putut deveni insa o legenda capabila sa se transforme intr-o atractie turistica. Ce pacat ca Parisul n-a vazut nici vreun angajat al Oficiului pentru Turism al Romaniei care sa faca demersurile necesare. Omul exista, dar lasat singur in acea uriasa cladire, nu stie ce sa faca mai intai: sa care bagajele sefilor veniti din tara dupa cumparaturi sau sa promoveze manastirile din Bucovina? Mai simplu ii e sa raspunda la telefon: "Litoralul romanesc e fierbinte, suna-l acum!"... Prin ambasada din Paris au trecut aproape toti demnitarii romani. Deputati si senatori de la Putere sau din Opozitie au ciocanit la usa ambasadei si nimeni nu s-a mirat ca la Oficiul pentru Turism nu arde niciodata lumina. A trebuit sa apara un om de afaceri francez, revoltat ca Romania isi bate joc de bogatiile ei turistice. Rusinea primita la Lyon vine la o saptamana dupa scandalul de la Londra. La cel mai mare targ international de turism, tara noastra a dat o reprezentatie de amatori. Seful Oficiului pentru Turism din Londra si-a dat demisia, in semn de protest. La Istanbul, reprezentantul nostru pentru turism a reusit sa invite in tara un grup de afaceristi turci, dispusi sa trimita turisti in Romania. Ghinionul lor ca au ajuns pe Otopeni la doar o luna dupa remaniere, cand functionarii ministerului inca nu-si revenisera din soc. Asa ca au vorbit singuri... Imaginea tarii nu poate fi nici mai buna, nici mai rea decat a celor care o reprezinta. Cine sunt, s-a vazut! Pe de o parte, dinozaurii. Total neadaptati la noul mediu de afaceri, ei stau ascunsi prin birourile ambasadelor, asteptand sa treaca timpul si postasul cu diurna in valuta. Strainii ii catalogheaza imediat drept anacronici si ridicoli. Pe de alta parte, sunt tinerii profesionisti, cu pofta de munca si doldora de masterate, dar la fel de ridicoli in ochii strainilor, care observa ca nimeni nu-i baga in seama, la ei acasa. Ajunsi in acest punct, sa vedem la ce ar trebui sa-si faca reclama romanii. Pentru a raspunde, ar trebui sa cunoastem strategia nationala in acest domeniu. Prin ce va deveni Romania cunoscuta: prin Delta sau prin Bucovina. Cu statiunile balneare sau cu cele de pe Litoral? Ungaria are o singura atractie naturala: Balatonul, si o singura destinatie culturala majora: Budapesta. Bulgaria are doar doua centre de interes: Litoralul si zona partiilor de schi. Sa fie un blestem ca Romania e prea bogata in frumuseti naturale si are prea multe obiective culturale demne de interes? Nicidecum. Destinatiile din tara nu sunt concurente si nu se exclud una pe alta. Potentialul lor e batjocorit pentru ca nu sunt incluse in programe turistice, gandite ca un tot unitar. Cei care decid, trebuiau sa precizeze ce fel de servicii va oferi Romania pe piata turistica mondiala. Cui ii va fi ea destinata. Se puteau imagina, de pilda, programe de dezvoltare a turismului balnear. Europa e imbatranita, varstnicii au timp si chef sa mearga la bai, iar in Romania se gaseste jumatate din rezerva continentala de ape minerale. Se putea merge pe turismul cultural, daca Ministerul Culturii reusea sa alcatuiasca un program de restaurare a cetatilor sasesti din Transilvania. Ungurii au reusit sa-si renoveze centrul istoric din capitala cu fonduri Phare. Mai are rost sa spunem cum arata Lipscanii? Dupa ce se castigau turisti pe un segment, piata se largea, de la sine. Lipsita de o politica in domeniu, Romania s-a miscat haotic. In fond, daca nu stii unde vrei sa ajungi, nu conteaza pe unde mergi. S-a pornit cu eclipsa, s-a sarit la Brancusi, a venit Agathon cu agathoanele lui (regretate acum de presedintele Iliescu), apoi s-a redescoperit Delta, ca in final sa ajunga toate programele la Cimitirul din Sapanta. Nu-i vorba, potentialul turistic a fost intens exploatat: fiecare candidat in alegeri si-a pus turismul in discursul de salvare a economiei tarii, cu promisiunea unui miracol in domeniu. Nimic nu s-a construit insa, si nici nu avea cum, fiindca nu exista nici la ora de fata un proiect privind turismul romanesc. Astfel de intreprinderi necesita un efort considerabil si aduc rezultate pe termen lung, spre deosebire de kitsch-urile din frunze de palmieri, care ii lasa pe unii cu gura cascata, repede, cat li se baga mana in buzunare dupa voturi. Si, de fapt, cine sa puna pe hartie un plan? Smecherii care s-au perindat la conducerea ministerului au lucrat cu aceiasi "profesionisti" aflati in posturi din cretacicul ceausist. Dinozaurii din minister au dat licente firmelor altor dinozauri, plecati in privat, la inceputul anilor '90. Tour-operatorii condusi de persoane care n-au lucrat la ONT pot fi numarati pe degete. O alta rezervatie de dinozauri este asociatia patronala din turism care nu s-a remarcat decat prin congresele si simpozioanele la care a participat, degeaba, pe banii agentiilor. Turismul romanesc nu poate face mai mult decat fostul ONT, institutia care i-a format liderii. O fi fost, n-o fi fost bun ONT-ul, acum e istorie. Din pacate, o istorie de pe urma careia nu se poate trai, asa cum s-ar putea trai de pe urma Histriei, Branului, Sarmizegetusei.