Ce aşteaptă europenii după alegerile din SUA

Pe termen lung, şansele pentru o mai bună cooperare transatlantică ar putea fi mai mari decât par la o primă vedere.

Există, oare, speranţe pentru o mai bună relaţie transatlantică după schimbarea preşedintelui american? Părerile sunt împărţite. (…) Nu există niciun motiv pentru care criza financiară ar crea o prăpastie între Europa şi SUA.(…)

Cu toate acestea, unele probleme se vor dovedi mai dificile. Poate cea mai dificilă va fi situaţia din Afganistan. Preşedintele Barack Obama sau John McCain vor cere guvernelor europene mii de soldaţi în plus, ce ar trebui trimişi în misiune fără actualele clauze ce ţin cele mai multe forţe europene departe de zonele de luptă din sudul şi estul ţării. (…) Germania şi Franţa nu îi pot oferi lui Obama ceea ce doreşte deoarece opinia publică germană şi franceză nu o va permite.(…) Unele voci europene presupun că Obama are o atitudine mai blândă decât McCain faţă de Rusia. Dar SUA singure nu pot dicta politica NATO faţă de Rusia.(…) Există riscul ca europenii să îi prezinte noului preşedinte american şi doleanţa de a nu izola Rusia.

Cu toate acestea, pe termen lung, şansele pentru o mai bună cooperare transatlantică ar putea fi mai mari decât par la o primă vedere. Explicaţia este una simplă - atât pentru Europa, cât şi pentru SUA, perspectivele de viitor sunt sumbre. Acceptarea globală a conducerii americane a scăzut din cauza războiului din Irak, dar şi din cauza ascensiunii puterilor aflate în dezvoltare, ce au alte idei legate de ordinea lumii. Multe dintre ele par să poarte încă amprenta rivalităţilor marilor puteri din secolul XIX. Europa din ziua de azi are o slabă putere militară, aflându-se în acelaşi timp şi
într-un declin demografic şi economic.

Un relativ declin al puterilor occidentale relevă necesitatea ca europenii şi americanii să refacă alianţa occidentală. Wolfgang Ischinger, diplomat german care şi-a reprezentat ţara în calitate de ambasador la Washington şi Londra, este de părere că o asemenea întărire a alianţei ar putea fi bazată pe o întoarcere la vechile valori. (…) Occidentul trebuie să restructureze arhitectura şi guvernarea lumii, “câtă vreme mai exercităm încă o influenţă importantă”.

Pe scurt, America şi Europa au nevoie una de alta, iar împreună pot realiza multe. Dacă ele nu vor conştientiza acest lucru acum, peste 20 de ani vor fi alte mari puteri ce vor da o formă lumii, într-un fel ce ar putea să nu urmărească deloc valorile occidentale. 

„The Economist”, 27 octombrie 2008