Cazul Ditrău: Kelemen Hunor se ascunde, Marko Bela pune punctul pe I: FIDESZ şi UDMR, principalii vinovaţi!

În ultimele zile am asistat la o serie de întâmplări, scoase parcă din romanele de Kafka, legate de situaţia a doi cetăţeni din Sri Lanka, veniţi să îşi găsească un viitor mai bun la noi în ţară. Mai exact, în localitatea Ditrău, din judeţul Harghita, o aşezare de circa 5000 de suflete, în marea lor parte (peste 98%) etnici maghiari.

Dacă lucrurile nu ar fi realmente grave, am putea spune că asistăm la o comedie amară, în care, fără absolut niciun motiv plauzibil, real, mai multe sute de persoane din acea localitate au intrat într-o spirală necontrolată a urii şi a xenofobiei, manifestate împotriva a doi cetăţeni străini, veniţi acolo pentru a munci cinstit şi legal, aşa cum fac peste cinci milioane de români şi maghiari în ţările din Europa sau în SUA. Ură şi xenofobie alimentate, atenţie, de un cumul de factori: un preot intolerant, manipulat probabil de accesul la propaganda antiumană a presei maghiare controlate de Ungaria, un grup de Facebook creat de adepţi ai retoricii extremiste a Mişcării 64 de Comitate (cunoscută drept HVIM şi interzisă cu greu în România, în anii trecuţi), după cum spune presa locală, toate suprapuse pe 30 de ani de politică şovină a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR) şi a altor organizaţii maghiare, finanţate cu zeci de milioane de euro anual de la Budapesta, pentru a promova intoleranţa şi enclavizarea.

Responsabilitatea UDMR este una mai mult decât evidentă, în pofida mesajelor publice prin care liderii maghiari încearcă să deturneze adevărul şi să dea vina, culmea! pe presa română, pentru că nu a ascuns trista realitate din Ditrău, şi pe statul român, pentru că nu îşi păstrează forţa de muncă acasă (idee cu care putem fi de acord). În loc să militeze pentru integrarea comunităţii în societate, pentru o viaţă socială şi economică mai bună în corpusul societăţii din care face parte, lideri ai UDMR promovează discursiv şi prin tot felul de proiecte de lege separatismul, izolarea şi enclavizarea. Un singur exemplu: uriaşa operaţiune de dezinformare a Uniunii Europene, pusă la cale de Budapesta prin mâna UDMR, sub forma unei aşa zise iniţiative cetăţeneşti europene, denumite „Minority Safepack”, care, dacă va prinde contur in legislaţia europeana, va însemna o fragmentare accentuată a tuturor societăţilor europene care găzduiesc minorităţi, va multiplica tristul caz Ditrău în toate regiunile cu amestec de populaţie şi va contribui la ceea ce Rusia îşi doreşte, prin braţul Budapestei, distrugerea edificiului european.

Lucrul bun, dacă se poate spune aşa, din toată această întâmplare nefericită, al cărei sfârşit sper să vină cât mai repede, este reacţia corectă şi fermă a multor organizaţii sau instituţii ale statului, care au sancţionat, cel puţin verbal, deocamdată, derapajele xenofobe ale preotului romano-catolic din localitate, care a nesocotit nu numai sfaturile şi atitudinea Papei Francisc, o personalitate apropiată de migranţii în suferinţă (atât a înţeles acel preot din discursul dătător de căldură al Papei, susţinut pe pământul sfânt pentru catolicii din toată lumea, de pe dealul Şumuleului), ci şi principiile creştine elementare, organizând acţiuni de protest împotriva a doi oameni nevinovaţi… Sau vinovaţi pentru că vorbesc o altă limbă şi pentru că au o altă culoare a pielii, faţă de majoritatea locuitorilor din Ditrău. Atitudinile de condamnare spun, din fericire, că Ditrăul este un caz izolat, care reprezintă, cu adevărat, o excepţie pentru România, dar nu un caz singular în Harghita, care în 2012 şi 2017 a fost scena unor conflite între maghiari şi comunitatea romă.

De altfel, o surpriză extrem de plăcută a fost şi reacţia fostului preşedinte al UDMR, Marko Bela, care în ziua de sâmbătă a emis un comunicat, în care a avut puterea să recunoască faptul că asemenea atitudini retrograde nu au ce căuta în Europa secoului XXI, mai ales din partea membrilor unei minorităţi care doreşte să se dezvolte şi să îşi păstreze identitatea pe teritoriul statului roman. Dar, ceea ce este cel mai important, Marko Bela a avut curajul să identifice corect principala cauză a atitudinii locuitorilor din Ditrău – dezinformările practicate pe scară largă de conducerea FIDESZ, partidul de guvernământ ungar, în mass-media subordonată, din Ungaria şi România, la adresa migranţilor! Iată că această concluzie nu a fost trasă de cine ştie ce politicieni români naţionalişti, ahitiaţi după voturi, nu a fost trasă de presa de la Bucureşti, care caută doar senzaţionalul (aşa cum lăsau să se înţeleagă unii lideri din administraţia Ditrăului)! Pe de altă parte, Kelemen Hunor tace. Un adevărat lider al minorităţii ar fi trebuit să ia atitudine în următoarea secundă din care a aflat despre aberaţiile care se întâmplă la Ditrău. Un adevărat lider al minorităţii, care atenţionează permanent diferite instituţii şi organizaţii europene, despre faptul că în România drepturile maghiarilor nu ar fi respectate, ar fi trebuit, „din oficiu”, să fie la Ditrău, in personam, din prima zi în care s-au întâmplat acele lucruri... Să fie în mijlocul oamenilor, să ia atitudine, să-i tempereze, să le explice că asemenea poziţii nu pot fi aceptate de UDMR, organizaţie care se pretinde a fi una cu o gândire euoropeană. Dar nu, domnul Kelemen Hunor a tăcut, permamnent… În afara unui timid comunicat de câteva rânduri, postat pe portalul Transindex... a trimis diverşi reprezentanţi ai Uniunii să ia poziţii, mai mult sau mai puţin curajoase, însă el nu a vrut să intervină. De ce oare? Să fie vorba oare de calcule electorale, de pierderea unor voturi? Explicaţia cred că îşi are originile în altă parte. Kelemen Hunor nu se poate opune mentalităţii şi filosofiei lui Viktor Orban, care şi-a păstrat puterea în ultimii zece ani în Ungaria, cu exact această temă: generarea unei fobii artificiale, inventate, la adresa migranţilor care vor veni în Europa. Mai mult, domnul Kelemen Hunor primeşte de prea mult timp fonduri importante de la Budapesta, de ordinul a milioane de euro anual, pentru a putea să aibă o poziţie principială, corectă, în acest caz. Cum ar putea domnia sa să spună că cei doi cetăţeni sri lankezi nu reprezintă nicio ameninţare? Când, în urmă cu doi ani, mulţi politicieni UDMR făceau campanie electorală în Ungaria, pentru candidaţii FIDESZ, sub panourile electorale care îl înfăţişau pe George Soros drept cea mai mare ameninţare la adresa Ungariei, din cauză că ar susţine fenomenului migraţiei.

Păcat că domnul Kelemen Hunor fuge de asemenea responsabilităţi ce îi revin pentru comunitate! Cu siguranţă, un răspuns ferm şi hotărât din partea acestuia ar fi închis de mult timp scandalul din Ditrău. Şi, probabil, aceeaşi atitudine curajoasă a liderului UDMR ar fi închis, din faşă, multe alte scandaluri cu iz de xenofobie, petrecute în secuime, în ultimii ani. Să ne amintim doar de incendierea mai multor imobile aparţinând minorităţii rome din municipiul Gheorgheni (situat foarte apropape de comuna Ditrău), în anul 2017, ca pedeapsă pentru că mai mulţi copii romi ar fi furat o sumă de bani unui etnic maghiar! Sau o situaţie similară, din anul 2009, când maghiarii din comuna Sânmartin, a judeţului Harghita, au ieşit în stradă împotriva romilor din zonă, una din casele acestora fiind, de asemenea, incendiată.

Poate este o coincidenţă că toate aceste situaţii se petrec în judeţul Harghita, tocmai judeţul de unde provine preşedintele UDMR. Însă, cu atât mai mult, această situaţie îl obligă pe domnul Kelemen Hunor să reacţioneze, să adopte poziţii ferme, de condamnare a unor asemenea gesturi, şi, poate cel mai important, să se implice personal în rezolvarea situaţiilor. Poate dacă făcea aceste gesturi de mai mult timp, nu mai erau arestaţi şi condamnaţi nici cei doi secui pentru terorism!

Altfel, cum va avea domnul Kelemen Hunor pretenţia că va putea sta ferm în faţa Consiliului Europei sau a Parlamentului European şi va putea pretinde respectarea drepturilor minorităţii maghiare din Harghita, când tocmai acolo maghiarii, manipulaţi de mass-media ungară, cu concursul UDMR, sunt predispuşi la astfel de atitudini xenofobe? Marko Bela a înţeles gravitatea situaţiei şi a reacţionat cu mult curaj. Domnul Kelemen Hunor evită situaţia…păcat…mare păcat.

Editorial semnat de Ionel Grigorescu.