Cat de liberi calatorim in Romania?(Urmare din pag. 1)

Ce ti se ofera de acesti bani, pe care un pensionar sau un somer nu-i poate strange decat cu mari eforturi? Mizerie, boala in oase, insolenta din partea functionarilor companiei, cu care,

Ce ti se ofera de acesti bani, pe care un pensionar sau un somer nu-i poate strange decat cu mari eforturi? Mizerie, boala in oase, insolenta din partea functionarilor companiei, cu care, vrand-nevrand, intri in contact la ghiseele statiilor, in vagoane sau la birourile de informatii. In ciuda preturilor aberant de mari, conditiile oferite calatorilor se degradeaza continuu, calea ferata ajungand o cale pe care tot mai multi calatori vor sa o uite. Si asta, in timp ce ministrul Transporturilor a cerut subalternilor sa-i puna pe fuga pe soferii autocarelor ce efectueaza curse in orase din tara, cu plecarea din apropierea Garii de Nord, pe motiv ca face concurenta SNCFR! Si face, pentru ca preturile transportatorilor auto sunt pe jumatate decat la CFR, iar conditiile cu nimic mai prejos decat in toata Europa. S-a intamplat sa ma aflu marti, in prima zi a Craciunului, printre putinii pasageri care s-au incumetat sa apeleze la serviciile Companiei Nationale de Cai Ferate. Pentru a fi sigur ca trenul in care urma sa ma urc nu a fost anulat, am sunat la "Informatii" CFR. Nici la 9521, nici la 018.600.952 si nici la centrala Garii de Nord nu a catadicsit sa raspunda nimeni timp de un ceas. Pentru a nu intra in criza de timp, am plecat spre Gara de Nord, fara a mai astepta raspunsul celor de la "Informatii". Aici, la Gara, pustiu. Cateva cotarle dormeau tolanite prin salile in care se afla casele de bilete pentru clasa I. La una din casele deschise se vindeau doar bilete pentru vagoane de dormit si cuseta. Am fost indrumat spre un alt ghiseu, unde era o lumina aprinsa. Dupa geamul despartitor nu se afla insa nimeni si pret de 20 de minute nici nu a aparut casiera. Din intamplare, observ inca un ghiseu cu lumina aprinsa. Sub pervazul din fata acestuia dormea fericita o alta potaie si nimeni nu indraznea sa se apropie. Casierita era insa dupa geam si casca linistita. Pun cainele pe fuga si ma apropii, impreuna cu o doamna care-si conducea copilul la tren. O rog sa treaca in fata. "Un bilet pana la Timisoara, cu Rapidul 693, cere doamna. Va rog sa-mi spuneti insa la ce ora ajunge trenul la destinatie!" "Cam pe la 8, doamna", zice neglijenta si cascand incontinuu casiera. "Nu va suparati, doresc sa stiu ora exacta, pentru ca trimit un copil pe tren si la capat il asteapta cineva". Aproape descumpanita de "obraznicia" celei careia i-a incasat un milion de lei pe bilet, functionara de la ghiseu apasa cu sila cateva butoane ale calculatorului si scuipa printre dinti: douazeci si unu si