Casa de Cultura a Studentilor e mai mult pustie

Calea Plevnei 61 inseamna o adresa din buricul Bucurestiului. O cladire mare, cu trei etaje si curte interioara - o gramada de spatiu. Casa de Cultura a Studentilor are care va sa zica tot ce ii

Calea Plevnei 61 inseamna o adresa din buricul Bucurestiului. O cladire mare, cu trei etaje si curte interioara - o gramada de spatiu. Casa de Cultura a Studentilor are care va sa zica tot ce ii trebuie ca "sa ofere studentilor, care se presupune ca nu s-au saturat de cultura, ca doar de-aia sunt studenti, posibilitatea de a-si petrece timpul liber si altfel decat in discoteci... si poate ceva mai ieftin decat in oras", dupa cum ne spune Ionut T., student la Drept. Ca tot vorbim de ieftin, la intrare te intampina un perete plin de afise, care perete mai poarta si numele pompos de "punct de informare in turism": Revelion la Viena - 350 USD pentru elevi si studenti; sarbatorile de iarna in Spania - 1140 USD, vile de inchiriat la Poiana Brasov - 4000 USD. Stinghera, intr-un colt, o oferta BTT: Revelion la Sibiu, 999.000 lei. Toate sunt reminiscentele Targului de Turism... pentru Tineret! In dreapta holului de la intrare, o sala mare, fosta discoteca, acum deprimant de goala. De aici se iese in curtea interioara, unde troneaza o caroserie ruginita de masina, iar pe geamurile unui chiosc abandonat mai atarna trist etichete pe care scrie "Winchester - 14.500". In programul zilei scrie ca in sala 5 ar trebui sa fie curs de informatica, in sala 6, repetitie de balet, in sala 8 tot informatica, in sala 11 tot balet... In sala mare ar trebui sa repete trupa Sensor. De la etaj se aud rasete si chiote - niste copii se alearga pe culoar si pe scari, se imbrancesc. Intr-o singura sala, al carei numar nu se poate citi deasupra usii, se desfasoara un fel de lectie de spaniola. "Verbele astea trebuie invatate". "De ce?", se hlizeste un elev, care n-are prea mult chef de curs, desi da vreo trei sute de mii pe el. "Pentru ca asa spun eu!", icneste exasperata profesoara. O sala mai incolo, elevii sunt cuminti, iar profesoara calma. Pe etaj, in afara de incaperile in care functioneaza Agentia Sociala a Studentilor si organizatia Pro-Natura, restul salilor sunt goale. De altfel, trebuie sa ai nervii tari ca sa te aventurezi pe culoarele inguste, intunecoase, cu geamuri sparte, cu usi care scartaie sinistru. Cladirea este atat de neatinsa de mana capitalismului decadent incat pentru o clipa astepti sa se desfasoare intr-una dintre camere o sedinta de pionieri. In atare conditii te socheaza de-a dreptul luminile multicolore ale barului de la ultimul etaj. Ba mai mult, de doua saptamani aici functioneaza si un club internet, la pretul de 10.000 lei ora. Spre deosebire de cluburile asemanatoare din oras, aici e la fel de gol ca si in restul salilor, desi la pretul asta studentul care da 30.000 pe ora de internet pe langa Universitate ar zice bogdaproste. Brosura de prezentare a Casei de Cultura a Studentilor insira pe o pagina colaboratorii permanenti, si pe inca 5 pagini cursurile, festivalurile, spectacolele pe care le organizeaza: ceremonia ceaiului, design vestimentar, dans sportiv, grupul coral Sound, salonul national de pictura cu tema religioasa "icoane" etc. Nu vom incerca sa apreciem daca oferta corespunde asteptarilor studentilor. Ne vom limita doar la a ne intreba de ce 90 la suta dintre studentii pe care i-am intervievat pe strada nu au habar ce se intampla la Casa Studentilor si nici nu au calcat pe acolo. Sau de ce cladirea arata ca o ruina parasita in conditiile in care doamna redactor-sef Anda Avramut nu s-a plans nici macar de lipsa banilor, ci s-a declarat pe deplin multumita si mandra de activitatea desfasurata, fara a putea gasi insa o explicatie pentru prezenta foarte redusa a studentilor la unele actiuni.