Carom Onesti face presiuni pentru a primi statutul de rafinarie

In mod suspect, Finantele i-au dat avizul refuzat de cei de la Industrii

Desi este o unitate petrochimica, specializata in fabricarea cauciucului sintetic, Carom Onesti face puternice presiuni asupra Ministerului Industriei si Resurselor - MIR pentru a primi avizul care ii da statutul de "rafinarie". Mai generos si suspect de grabit, Ministerul Finantelor i-a dat insa aviz, fiind in necunostinta de cauza despre ceea ce reprezinta tehnic statutul de rafinarie. Diferenta dintre o rafinarie si o unitate petrochimica este argumentata, din punct de vedere tehnic, de Andrei Grigorescu, secretar de stat in MIR, specialist in chimie si petrochimie: "Rafinaria este cea care prelucreaza direct titeiul brut, transformandu-l in componente, in fractii. Acestea sunt produse semifinite care, prin anumite conditionari, se transforma in benzine, motorina etc. In acest lant, Carom Onesti ocupa locul de "conditionator", nu de rafinor. Ca atare, Carom Onesti nu poate fi asimilata unei rafinarii, deoarece nu dispune de datele tehnologice. In acest context, conform imputernicirilor pe care le are prin Ordonanta 158/2002 si 3/2003, MIR nu poate aviza o unitate petrochimica drept o rafinarie. Atat timp cat Carom Onesti nu poate decat sa produca benzine prin operatiuni de conditionare, nu poate fi asimilat cu o "rafinarie". Dar de ce doreste Carom Onesti sa primeasca statutul de "rafinarie"? Simplu. Conform acelorasi ordonante, 158/2002 si 3/2003, circulatia produselor semifabricate intre rafinarii se face fara perceperea accizelor, acestea platindu-se o singura data, din incasarile pentru produsele finale. Cum, in prezent, Carom Onesti are o datorie considerabila la bugetul de stat, inclusiv din neplata accizelor, acesta ar putea fabrica benzina, o poate vinde, dar cu recuperarea datoriilor restante. In aceste conditii, MIR, care refuza ferm sa-si dea avizul pentru statutul de "rafinarie", loveste in interesul Carom Onesti de a perpetua starea de mare datornic fata de bugetul statului si, implicit, in interesele unor oameni de afaceri care si-au manifestat deja intentia de a prelua societatea tocmai pentru a profita de acest privilegiu obtinut abuziv.