Capitalismul de partid si de stat

Vom pati ca in '96, le-a spus premierul pesedistilor. Noi, cei de la Adevarul, ar trebui sa fim cat de cat multumiti ca, dupa 6 ani, dl. Adrian Nastase in persoana recunoaste ceea ce atunci Adevarul

Vom pati ca in '96, le-a spus premierul pesedistilor. Noi, cei de la Adevarul, ar trebui sa fim cat de cat multumiti ca, dupa 6 ani, dl. Adrian Nastase in persoana recunoaste ceea ce atunci Adevarul sustinea cu amara indarjire, iar dl. Nastase respingea in zeflemea sau cu duritate: coruptia, traficul de influenta, spaga sunt adversarii care macina dinauntru imaginea PSD mai abitir decat orice opozitie. N-avem insa de ce sa fim multumiti. Zicerea d-lui Nastase nu inseamna o tarzie, dar autentica trezire morala la realitate, ci doar inca una din multele mutari de sah politic, aproape saptamanale, cu care ne-a obisnuit de cand se lupta cu Cotroceniul pentru controlul PSD. Ultimul atac al presedintelui Iliescu a fost de o ascutime iesita din comun, aproape o actiune kamikaze: sa spui de unul singur, intre patru pereti, detasamentelor pesediste de asalt sa-si ia catrafusele de prin CA si AGA e o saritura in groapa cu serpi, periculoasa chiar si pentru un fachir politic de talia lui Ion Iliescu. Mai intai, premierul s-a situat intr-o defensiva zambitoare "de partea" presedintelui, nevoit sa faca fata maraielilor salbatice din sala - dl. Nastase spera sa muste astfel o bucata zdravana din capitalul de autoritate al lui Ion Iliescu in fata partidului. Ceea ce, in buna masura, a si reusit. Apoi insa, Nastase si-a dat seama ca versatul politician Iliescu mizeaza nu pe partid, ci pe popor. Sustinand inlaturarea totala a parlamentarilor din CA si AGA, dl. Iliescu primeste din mana poporului o arma grea. Degeaba controleaza Nastase partidul, daca zisul partid va fi batut cu buzduganul electoral peste falci de presedintele Iliescu. Nastase le poate promite parlamentarilor pesedisti ca vor fi din nou pe liste, dar daca pana atunci dl. Iliescu scurteaza sau spulbera listele prin imputinarea voturilor pentru PSD, atunci ce gheseft mai e? Prin urmare, Nastase a ales singura solutie ramasa: sa intinda coarda peste Ion Iliescu. De aici, zicerea de necrezut: vom pati ca in '96. Care este totusi realitatea, morala si rationala, din spatele acestei inclestari de suprafata? Mai intai, cred ca trebuie operata o distinctie absolut necesara intre dublarea calitatii de parlamentar cu cea de membru in CA sau AGA la societati de stat fata de cazul societatii private. Un parlamentar reprezinta pe timpul mandatului atat pe alegatorii din circumscriptia sa, cat si interesele statului. Parlamentul este o autoritate de stat; voteaza legi dupa care se conduce zisul stat. Presedintii Camerelor vin dupa presedinte in ierarhia de stat. Teoretic, formal vorbind, nu are de ce sa apara o incompatibilitate atunci cand un parlamentar, un om de stat, este numit in CA sau AGA unei societati de stat. Daca acestui parlamentar i se acorda increderea pentru a vota trimiterea de trupe romanesti in razboiul cu Irakul, atunci are sens sa nu fie creditat ca membru in CA la fabrica de armament, de stat, din Cugir? Viata a demonstrat ca parlamentarul poate sa intreprinda in legatura cu societatea de stat de unde ridica indemnizatie o gramada de actiuni incorecte: sa determine reesalonari nejustificate sau chiar stergeri de penalitati si datorii la bugetul de stat, sa forteze contracte cu alte domenii de stat - armata, sanatate, invatamant -, sa obtina chiar subventii, mai mult sau mai putin mascate. Iar daca la bilant societatea se prezinta cu pierderi, el sa-si ia netulburat indemnizatia in continuare. Toate acestea nu sunt posibile insa decat cu complicitatea altor autoritati ale statului - APAPS, Ministerul Industriei, Ministerul de Finante etc. - si presupun incalcarea deliberata a legilor economiei de piata. Odata ce aceste autoritati vor intelege sa respecte suszisele legi, adica sa faca functional capitalismul de stat, parlamentarul nu se va mai deosebi de un membru obisnuit in CA sau AGA. Daca legile capitaliste nu sunt respectate, distorsionarea sectorului de stat va continua, cu sau fara parlamentari. Aplicarea pachetului de legi anticoruptie, restrangerea imunitatii parlamentare, pot avea un rol decisiv. In cazul sectorului privat, situatia e diferita. Un parlamentar in conducerea unei societati private e un conflict din start. Asa cum am spus, parlamentarul reprezinta pe alegatorii sai si statul. Conducatorul unei unitati private reprezinta acea unitate privata si atat. Asta nu inseamna egoism: la baza statului capitalist sta recunoasterea faptului ca interesul privat nu e obligat sa se confunde cu interesul de stat. Daca apare aceasta obligativitate, atunci avem de-a face cu statul comunist. Prin urmare, parlamentarul-afacerist privat, actionand in interes personal, cum e normal, altereaza grav, prin simpla prezenta, ringul domeniului privat, transferand automat puterea emanata de prerogativele sale de stat in jocul deciziilor concurentiale - licitatii, achizitii, fuziuni etc. O firma privata fara parlamentar in conducere e dezavantajata de la bun inceput. Invers, in parlament, interesele private, personale altereaza pozitia parlamentarului in raport cu constructia si votarea unei legi a statului. Atat statul, cat si sectorul privat sunt afectate negativ de aceasta dubla conditie a parlamentarului. Intersectia dintre sectorul de stat si cel privat este zona de unde izvoraste coruptia, indiferent ca e vorba de parlamentari sau nu. Prin urmare, un om de afaceri care doreste sa faca politica trebuie sa-si incredinteze afacerile unei societati de administrare sau unei banci de investitii. Daca nu, politica se poate face si fara el. Reprezentarea transparenta a intereselor sectorului privat in Parlament e posibila prin legiferarea a ceea ce se cheama lobby in SUA. O firma de lobby poate pleda pe langa un parlamentar, platita fiind, cu chitanta, de o companie privata, pentru un anume proiect de lege sau facilitate. Politica subterana poate fi scoasa la suprafata la fel ca si economia subterana. Acesta cred ca este tabloul rational care sta in spatele infruntarii la zi dintre Iliescu si Nastase. Nu cred insa ca exista vreo schema rationala care sa poata alege apele intre partea personala si partea de stat din spatiul launtric al domnilor Ion Iliescu si Adrian Nastase...