"Cadavre care atarnau pe ferestre, jumatati de corpuri aruncate printre sine..."

- Corespondenta speciala de la trimisul nostru la Madrid, Razvan POPA -

"S-a auzit o bubuitura groaznica, totul s-a transformat in praf si cioburi. O secunda totul a fost in intuneric de parca era noapte. Apoi, vagonul a inceput sa se stranga in el. M-am trezit intre fiare plouat de cioburi. Dupa vreo cateva clipe - cand s-a facut lumina - am vazut grozavia. In fata mea era o femeie cu care vorbisem pana atunci. Acum zacea lesinata intre doi stalpi rupti din compartiment. Avea piciorul stang retezat de la genunchi. Cand am coborat am vazut o imagine ca intr-un film de razboi: cadavre care atarnau pe ferestre, jumatati de corpuri aruncate printre sine, femei cu oasele zdrobite care urlau dupa ajutor... Langa trenul rupt cadavrele erau unul peste celalalt. O femeie se tara pe coate - in loc de picioare mai avea niste cioturi si se vedeau oasele care-i rupeau carnea. Printre oamenii de pe jos unii ridicau mainile, semn ca inca mai traiau". 201 morti si 1.421 raniti, este bilantul a ceea ce spaniolii numesc acum "11 septembrie al Europei". Printre victime exista si romani. Cei mai multi s-au aflat in trenul de 7,15 de la Alcala la Madrid. Virgil Popovici este din Oradea si munceste de cativa ani in Madrid. Omul - de 33 de ani - este unul din ranitii "cu soarta buna". Are timpanele fisurate, picioarele facute ciur de schije si o zi intreaga a stat cu masca de oxigen pe figura din cauza gazului inhalat. Chiar si asa omul spune ca n-are mai nimic. "Ceilalti romani pe care i-am vazut erau mai sfartecati. Prietenul meu are cosul pieptului zdrobit si picioarele rupte". Popovici povesteste ca zona Alcala-Turefon-San Fernando-Coslada este periferia capitalei Spaniei in care traiesc cei mai multi romani. Se zice ca aici locuiesc mai bine de 10.000 de insi veniti din Moldova si Ardeal. "Iar trenul de 7.15 spre Madrid este intotdeauna plin cu muncitori romani. Asa a fost si joi cand am plecat la serviciu. Eu m-am dus in vagonul 4 - ultimul - si m-am asezat chiar la mijloc. Cand am ajuns in marginea Madridului, intr-o secunda totul s-a schimbat. Am auzit o bubuitura - era bomba din primul vagon. Apoi au explodat vagoanele 2 si 3. In vagonul meu bomba a fost foarte aproape, ca bubuitura mi-a luat auzul". Langa Popovici statea un alt roman: Ilie Sudac, din Arad. Acum omul este internat la un salon distanta. E in perfuzii, cu masca de oxigen, cenusiu la fata. Sotia sa povesteste: "Din ce a apucat sa-mi zica, a fost ca si cum venise iadul pe pamant. Era prins in fiarele vagonului si il ineca fumul negru si gros. Spunea ca tipa dupa ajutor, dar nu se auzea fiindca explozia i-a rupt timpanele. A reusit sa iasa din resturile vagonului, a mers pe picioare cateva sute de metri si pe urma a lesinat". Lia Sudac spune ca povestirile sotului au bagat groaza in ea - "zicea de oameni arsi, cadavre unele peste celelalte, corpuri fara maini si picioare, copii care se inecau din cauza fumului...". Sotia lui Ilie spunea ca trebuia sa fie si ea in trenul 7.15, dar din cauza unor probleme l-a luat pe cel de ora 9. Cu cateva minute inainte, in zona garii Atocha explodau bombele din cel de-al patrulea tren. Virgil Popovici crede ca bombele au fost puse in cosurile de gunoi din compartimentele de la mijlocul vagoanelor. "Cei care stateau in fata sau in spate au scapat usor. Asa a fost si la noi in vagon cu un prieten pe care il rugasem sa stea cu mine. S-a dus insa in spate si cand a sarit totul in aer a fost aruncat pe geam. S-a ales doar cu zgarieturi". Romanii care au fost in mijlocul catastrofei povestesc ca echipele de salvare au aparut imediat: "era ca pe un camp de lupta cu doctorii in alb care fugeau printre raniti. Intai i-au luat pe aia cu rani mai grave. I-au dus intr-un spital de campanie ridicat in apropiere. Pe morti i-au lasat ultimii. Era campul plin". Spitalul Gregorio Maranon este locul unde au fost adusi cei mai multi raniti. Ieri, aici venisera medici din alte localitati si angajati ai Crucii Rosii pentru a da o mana de ajutor. La Maranon sunt si cei mai multi romani. Unul cu picioarele amputate, altul cu pieptul zdrobit, multi sfartecati de schije. Langa spital, pe blocuri, oamenii au scos steagurile Spaniei, pe care au pus o panza de doliu. In fata unei policlinici de langa Maranon, cineva a atarnat o pancarta alba: "No al terror, si a la vida". Ieri, Madrid Isema - o imensa expozitie din marginea orasului - se transformase in loc al groazei. Aici, intr-o hala de cateva hectare, fusesera adusi mortii. Cineva de la Crucea Rosie spunea ca printre cei neidentificati pot fi si romani. Spaniolii ii plang pe toti, inclusiv pe romani.
Ultima ora
Ieri, pana la ora 19, rudele si prietenii a 12 romani dati disparuti depusesera la "morga" din Isema cereri de identificare.