Bilantul negru al Justitiei romane

In anul care tocmai se incheie, Justitia nu a reusit sa recupereze deficitul de imagine pe care singura si-l creeaza de mai bine de un deceniu si a ramas una din institutiile in care opinia publica

In anul care tocmai se incheie, Justitia nu a reusit sa recupereze deficitul de imagine pe care singura si-l creeaza de mai bine de un deceniu si a ramas una din institutiile in care opinia publica are cea mai putina incredere. Magistratii si administratorii actului de justitie nu pierd nici un prilej de a-si clama nemultumirea fata de o atare perceptie, pe care o considera profund nedreapta. Si aduc si cateva argumente: conditiile de lucru mizere, salariile derizorii, volumul mare de munca si zecile de mii de dosare care parcurg totusi sistemul si se finalizeaza cu sentinte definitive si irevocabile. Cu alte cuvinte, ei ofera o perspectiva cantitativa si cer opiniei publice sa tina seama de ea. Opinia publica are insa un mare pacat: judeca mai cu seama din punct de vedere calitativ. Este mai putin interesata de zecile de mii de dosare cu infractori marunti, insa este foarte atenta la modul in care Justitia se poarta cu demnitarii, cu marii infractori protejati politic, cu "numele grele" din societate. Ce-i drept, anul 2002 a adus cateva noutati: infiintarea, in septembrie, a Parchetului National Anticoruptie, arestari in randul magistratilor sau al unor oameni din zona puterii, insa este foarte putin fata de uriasul orizont de asteptare al populatiei. Caci, in afara celor cateva exceptii, atitudinea Justitiei fata de cei din varful piramidei nu s-a deosebit esential fata de anii precedenti. In Ministerul Public, moartea procurorului Panait, care a devoalat cateva grave carente de sistem, a fost insotita de gafe monumentale, care au dovedit, o data in plus, servilismul procurorilor fata de comanda politica. Cat priveste instantele de judecata, 2002 pare sa fi fost anul iertaciunilor pentru marile fraude ale deceniului trecut. Amanunte in pagina "Investigatii"