Bietul juriu

Nu l-am vazut niciodata "la lucru" (cu exceptia proiectiilor, bineinteles). Nimeni nu ne-a aratat vreodata, nici macar la o buna distanta in timp, vreun capat de film cu juratii, dupa incheierea

Nu l-am vazut niciodata "la lucru" (cu exceptia proiectiilor, bineinteles). Nimeni nu ne-a aratat vreodata, nici macar la o buna distanta in timp, vreun capat de film cu juratii, dupa incheierea dezbaterilor, sa zicem. Stiam numai ca - asa cum am mai scris - in ultima zi sunt izolati undeva in afara Cannes-ului si strict supravegheati. Iata insa ca Nanni Moretti, membru in echipa celor care au avut painea si cutitul in 1997, la cea de-a 50-a editie, nu a stat degeaba nici dupa ce zarurile au fost aruncate. A plimbat o camera prin colturile somptuoasei vile si, baiat bun cum este, a venit acum, la traditionala "Lectie de cinema", a carei "catedra" i-a fost incredintata in acest an, cu materialul didactic dupa el: o servieta de scolar de pe vremuri plina cu notite si, mai ales, cateva fragmente de pelicula din cinemateca personala. Asa se face ca am vazut, printre altele, cum a supravietuit juriul de acum cinci ani, in duminica fatala, cea a alegerii premiantilor. Mike Leigh, epuizat, adormise pe o banca, fara grija smokingului mototolit. Tim Burton, in costumul de seara, uitase sa-si schimbe ciorapii cu dungulite. Scriitorul Paul Auster, "care se adora pe el insusi", a preferat sa se odihneasca la machiaj. Dansatorul Patrick Dupond, care nu se adora, dar se iubeste foarte mult, se juca de-a James Bond-ul prin gradina, sub privirile superbei actrite chineze Gong Li, "dezgustata", zice Moretti, retrasa in camera ei, privind tot spectacolul de la fereastra, in timp ce Mira Sorvino isi tara poalele rochiei pe scari. Chinurile juratilor 2002 nu le cunoastem decat dintr-o caricatura: un fel de purtator de cuvant iese din sala deliberarilor si anunta: "Mai sunt unele discutii pe marginea filmului lui Gaspar No