Băsescu cere dosarele demnitarilor comunişti

arăta legăturile dintre înalţii responsabili comunişti şi Securitate, ca două părţi ale aceluiaşi sistem opresiv. Prezentăm astăzi un caz şocant, cel al lui Tudor Olaru, fost coleg de

arăta legăturile dintre înalţii responsabili comunişti şi Securitate, ca două părţi ale aceluiaşi sistem opresiv. Prezentăm astăzi un caz şocant, cel al lui Tudor Olaru, fost coleg de celulă cu Nicolae Ceauşescu. Olaru a recunoscut în faţa cadrelor de partid cum şi-a turnat colegii la Siguranţă.

În dosarul de cadre - fişa de evidenţă, "o inimă care bate, bate, bate"
În cel de-al cincilea episod al serialului "Adevărul deschide dosarele Scânteia", prezentăm astăzi "fişa de cadre". De asemenea, începem prezentarea seriei "hard" a dosarelor de cadre. Azi, primul dintre greii de la Scânteia, fostul ilegalist Iosif Gerber, alias Tudor Olaru, ziaristul scânteist din secţia Propagandă. În dosarul personal de cadre, "fişa de evidenţă" era piesa cea mai importantă, era motorul, era, ca să parafrazăm un citat din epocă, "inima care bate, bate, bate". De-a lungul celor 50 de ani de "politică de cadre", configuraţia "fişei de cadre" a suferit numeroase prefaceri în lupta de a se depăşi pe sine la Serviciul de Cadre al Partidului, în cazul nostru, Serviciul de Cadre al Scânteii, al doilea în ordine ierarhică după Serviciul de Cadre al CC, pentru că Scânteia era organul de presă al partidului. Cercetarea şi investigaţiile noastre în cele aproape 1.000 de dosare din arhiva de cadre a Scânteii scoate la iveală cel puţin patru mari prefaceri, patru mari tipuri de "fişe de cadre": cele din anii "50, unde modificările sau îmbunătăţirile au survenit, de la an la an, cele din anii "60, cele din anii "70 şi cele din anii "80, asemănătoare celor din anii "70, mai subţiri ca text, dar la fel de drastice în cerinţe. Pentru a nu exista o discriminare foarte mare în lumea VIP-urilor din fosta Scânteia, am ales un nume oarecum obişnuit. Mai mult, numele unei femei, "tovarăşa Elena Mantu, fostă Marinescu, fostă Niţă, redactor principal, de profesie biolog, specialist în lichenii din Pădurea Snagov". În numerele viitoare, cu diverse ocazii, vom prezenta fişele de cadre ale multor celebrităţi din anii "50-'80.

Anii "50
Fişa/fişele de cadre ale Elenei Marinescu (prin căsătorie), fostă Niţă
În anii "50, fişa personală a cadrului, în cazul nostru, Elena Marinescu (fostă Niţă), viitoare Mantu, avea 12 pagini, cu rubrici bine departajate pe problematici şi epoci de referinţă. În chiar prima pagină, declarantul trebuia să completeze datele personale şi "originea socială" (un element forte în economia evaluării celui în cauză). O origine sănătoasă, din părinţi ţărani sau muncitori (eventual de naţionalitate evreiască), din foşti ilegalişti sau luptători pe Frontul de Est, împotriva fascismului etc, se constituia în mai multe bile albe şi putea contrabalansa anumite abateri (recunoscute), în activitate şi munca de partid. "Tata: tehnician construcţii betonier", "mama casnică", "nu au făcut parte din nici un partid sau altă organizaţie", nu au reprezentat bile foarte albe pentru declarantă. Elena Marinescu/Niţă a completat aproape în fiecare an, din 1951 şi până în 1960, câte o fişă de cadre. Pagina a treia, a fişelor tip anii "50, era dedicată rudelor apropiate. Paginile a patra şi a cincea erau dedicate stării civile a declarantei.
În fişa din anul 1954, Elena Marinescu (viitoare Mantu) îşi declară numele după cel al soţului - Marinescu (Elena). În pagina a patra, dedicată stării civile, ea oferă suficiente date despre soţ - Virgil Marinescu, despre părinţii şi celelalte rude (fraţi, surori, unchi, mătuşi, veri, verişoare). În paginile 5-6, dedicate situaţiei militare a declarantului şi campaniilor în care a fost implicat, Elena Mantu-Marinescu completează aproape peste tot cu "Nu". La pagina 8, privind situaţia politică a declarantului, Elena Marinescu (Mantu) nu insistă decât pe faptul că a făcut parte din UTC şi din sindicat. Paginile 9 şi 10 sunt dedicate, în fişa tip anii "50, stării materiale a soţului şi a rudelor sale. Nici în acestea Elena Marinescu-Mantu nu are prea multe de declarat. La pagina 11, la rubrica Diverse, cu referire la plecările în străinătate, Elena Marinescu declară: "Nu este cazul" şi "Nu intenţionez să plec din ţară decât dacă sînt trimisă". În pagina a 12-a sunt menţionate persoanele care pot oferi referinţe, iar Elena Marinescu (Mantu) indică mai mulţi profesori de la Fac. de Biologie.

Anii "60
O ziaristă-biolog, specialistă în "lichenii din Pădurea Snagov"
În fişa din anii "60, mai precis completată în anul 1962, fosta Elena Niţă, fostă Elena Marinescu, devine tovarăşa Elena Mantu (prin căsătorie), aşa cum arată pagina întâi a fişei de cadre. În pagina a doua, la starea civilă, ca noutate, apare faptul că este căsătorită cu Mantu Hristu. şi, automat, pe aceeaşi pagină (a doua, a fişei din "62) apar date despre socri, iar la rubrica copii, nu este nici o referinţă. În pagina a 3-a, care se referă la situaţia politică, Elenei Mantu i s-a ridicat calitatea de "candidat de partid" pentru "nesinceritate: nu am spus că tatăl meu a înregistrat pe numele lui firma lui Isidor Barbu, în 1942". Paginile 4-5 se referă la starea materială şi studii (apar studiile făcute la Facultatea de Biologie şi diplomele primite). Pagina 6 se referă la situaţia militară şi la rudele în străinătate, şi sunt completate cu "Nu" sau "Nu este cazul". Pagina a şaptea se referă la fraţi, iar pagina a opta, la persoanele care dau referinţă. Nu apar modificări faţă de fişa/fişele din anii "50.
O altă fişă din anii "60, completată de Elena Mantu, este interesantă prin comicul sincerităţii tinerei jurnaliste-biolog. La pagina a doua, la pregătirea sa, ea spune că a luat 9 şi zece la biologie şi, la rubrica "subiectul disertaţiei", declaranta completează: "Lichenii din pădurea Snagov"

Fişă tip anii "70-'80
În pagina a treia a fişei din anii '70-'80 erau trecute, în două tabele distincte, rudele de gradul întâi (fraţi, surori) şi în alt tabel, rudele apropiate (unchi, mătuşi, cumnaţi). Pagina a patra era dedicată stării civile. Declaranta menţionează că este divorţată şi, automat, celelalte rubrici legate de soţ sunt completate cu "Nu" sau "Nu este cazul". Paginile 5-6 sunt legate de situaţia militară, de campaniile (bine departajate) "în războiul antisovietic" şi "în războiul antihitlerist", rubrici la care declaranta spune "Nu". Paginile 6-7 se referă la situaţia profesională, situaţia politică şi starea materială. De aici aflăm că tovarăşa Mantu este "biolog, diplomat universitar", că a lucrat ca redactor la "ştiinţă şi tehnică" şi ca biolog principal la Muzeul Antipa, că este membră a UTC din 1946 , că i s-a retras candidatura de intrare în PMR, în 1959, pentru faptul că "tata a fost asociat la o firmă de materiale de construcţii rezultate din demolări" şi, la pagina 7, la rubrica diverse, aflăm că tovarăşa a fost "în URSS pentru documentare".

Fişe de cadre mult mai interesante, cu denunţuri (despre rude, prieteni, colegi) şi cu autodenunţuri în registrul sincerităţii maxime a celor de la Cadre care verificau, vegheau, dădeau verdicte "la sânge", vom avea prilejul să citim aproape în fiecare număr al serialului nostru. Un exemplu grăitor este fişa tovarăşului T. Olaru, din pagina alăturată.

În dosarul său de cadre de la Scânteia,
Tudor Olaru,fostul coleg de celulă al dictatoruluiCeauşescu, se destăinuie
S-au turnat între ei la Siguranţă, înainte de 1944. Se turnau între ei la Partid, chiar la Securitate, în anii "50. Se turnau chiar pe ei, în lungi autodenunţuri patetice, la Cadre. Aceştia au fost comuniştii. Aceasta a fost adevărata faţă a ideologiei lor. Toată această gelatină roşie iese la suprafaţă acum din dosarele de cadre de la Scânteia. În continuarea serialului nostru, dosarele partidului se deschid azi la "pagina Olaru". Este vorba despre fostul ilegalist Iosif Gerber, alias ziaristul scânteist Tudor Olaru. Acesta a recunoscut, la Cadre, că şi-a turnat colegii la Siguranţă. La un moment dat a ajuns mâna dreaptă a lui Alexandru Drăghici, la Ministerul Securităţii. A fost dat afară din Partid, în închisoare, la Jilava, chiar de Nicolae Ceauşescu, colegul său de celulă, coleg căruia, în anii "70, Olaru îi scria, în Scânteia, elogioase recenzii la volumele din seria "România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate". "De la început m'am aşezat pe o poziţie de capitulare(...) 90% a cauzelor capitulării mele a fost laşitatea. Am recunoscut tot ce au declarat ceilalţi tovarăşi arestaţi care au avut legătură cu mine (în afară de aceasta, l-am denunţat fără a fi fost silit pe tov. Lupu(...) ştiam că el e de mult căutat de Siguranţă şi se ascunde, dar, de fapt, ajutam Siguranţa să găsească dovezi împotrivă-i, să-l condamne (...) Purtarea mea a fost trădătoare. Nu poate fi scuză pentru mine nepregătirea politică sau mediul burghez din care am ieşit. Alţi tovarăşi, mai nepregătiţi şi ieşiţi din acelaşi mediu, au ştiut să reziste..."! Sunt fragmente din cea mai şocantă pagină de autografie comunistă. Autobiografie tip autodenunţ. Se află ataşată la fişa de evidenţă de la Cadre, a ziaristului T. Olaru din Secţia Propagandă a ziarului Scânteia. Este o adevărată autoflagelare ideologică de care se pare că a dat dovadă pe tot parcursul vieţii şi activităţii sale ziaristul comunist (fost ilegalist), Iosif Gerber, alias Tudor Olaru.

"ÎN ÎNCHISOARE AM FOST EXCLUS DIN PARTID DE O COMISIE COMPUSA DIN TOVARASII CEAUSESCU SI STANCIU"
*"Am lucrat pe linie UTC întâi trimis de tov. Ceauşescu (...) Am lucrat mai târziu la o muncă specială cu tov. Al. Drăghici"//Cea mai importantă piesă din dosarul de cadre al ziaristului scânteist Tudor Olaru este Autobiografia sa. Nici nu tebuie comentată. Ea vorbeşte de la sine. "În închisoarea Jilava am fost exclus din Partid, pentru purtare trădătoare, de o comisie de partid compusă din tov. Ceauşescu şi Stanciu. În cadrul colectivului închisorii mi s'a dat muncă de răspundere pe linie culturală (...) La închisoarea Văcăreşti am avut legătură superioară în cadrul colectivului pe tov. I. Chişinevschi, Telian Moraru, Mişa Petriuc, Marin Ionescu (colonel MAI), Sencovici Alex., Anton Emilian (CGM), dr. Oeriu, Angheliu, David Avramescu. Am fost artelnic ajutor al colectivului(...) Fiind de 2 ori la Caransebeş (n.r. - la celebra închisoare de la Caransebeş), aci am primit misiuni din partea tov. Teohari Georgescu şi Chişinevschi, am avut legătură superioară cu tov. Ghere Mihai (...) La 23 August am fost eliberat din Închisoarea Văcăreşti. Am lucrat pe linie UTC întâi trimis de tov. Ceauşescu, la secţia Prop. Agit. a CC UTC (...) Am lucrat mai târziu la o muncă specială cu tov. Al. Drăghici (...) Câteva luni în 1945 am fost încadrat în partid şi am lucrat într'o celulă a cadrelor Judeţenei UTC şi apoi TP a Capitalei, celulă ce depindea de sect. lll Albastru PCR (...) Ulterior, dosarul (n.r. - dosarul său de cadre) a fost cercetat din nou şi mi s'a interzis să mai particip la şedinţele de partid. În noiembrie 1947, o hotărîre a Comisiei Centrale de Control a stabilit excluderea mea din Partid, datorită faptului că nici atunci nu mărturisisem sincer purtarea mea la cădere. Deşi în toţi aceşti ani mi'am pus în gând să fac totul pentru a merita din nou încrederea Partidului, ştiu că n-am făcut aceasta", crede şi spune Tudor Olaru (Iosif Gerber) despre sine.
*Din "fişa de evidenţă" a lui Olaru: "Cum s-a purtat la Siguranţă - purtare trădătoare, capitulantă (...) am denunţat un tovarăş..."//Fişa de cadre a lui Olaru este la fel de dură, scrisă în aceeaşi cheie a autodenunţului incriminator şi al autoflagelării corecţionare, în numele Partidului şi al idealurilor sale înalte. Pe prima pagină a fişei de evidenţă (de cadre) nr. 21, la numele de familie - prima rubrică scrie: Olaru (Gerber) Tudor (Iosif). Asta pentru că exista o specificaţie clară privind indicarea numelui vechi, în cazul când numele a fost schimbat. În pagina a treia, privind profesia şi activitatea, Olaru specifică faptul că este "ziarist", cu funcţia de "şef de secţie" la "întreprinderea "Scânteia", din 1945. El menţionează, totodată, în aceeaşi pagină, că a fost decorat cu decoraţii, ca "Ordinul Muncii cl. lll", "Ordinul Steaua RPR cl. lV". Pentru ce fapte? "Eliberarea de sub jugul fascist"! În pagina patru apare o menţiune sinceră, dar edificatoare. "La rubrica" ce aptitudini şi înclinaţii are în domeniul de specialitate/spre ce altă muncă se simte atras", Olaru completează sec şi fără alte explicaţii: "Securitate". Această pasiune/aptitudine pentru "Securitate" este evident un ingredient autobiografic declaraţiei sale din autobigrafie: "Am lucrat la o muncă specială cu tov. Al. Drăghici (n.r. - şeful/ministrul Ministerului Securităţii/Securităţii Poporului)". În pagina a cincea ies în evidenţă trei rubrici. Prima - "acţiunile muncitoreşti şi democratice la care a participat), la care răspunde sec: "3 noiembrie 1940". A doua - "Cu cine a avut legătură", la care răspunsul evidenţiază nume celebre precum "N. Ceauşescu, Virgil Petrescu, V. Vâlcu, Gere Mihai, Al Drăghici". La rubrica" la ce acţiuni a participat", Olaru răspunde: "împrăştiere de manifeste, acţiuni revendicative studenţeşti..." etc. Paginile 6 şi 7 sunt cele mai şocante pagini din fişa de cadre T. Olaru. După ce completează cu lux de amănunte rubricile privind arestarea pentru "activitatea politică revoluţionară înainte de 1944" şi "împreună cu cine a fost arestat", la rubrica privind modul "cum s'a purtat la Siguranţă", Olaru răspunde: "purtare trădătoare, capitulantă, am recunoscut că am activat, am denunţat pe un tovarăş Lupu Avram, care numai întâmplător n'a fost arestat, am dat numele unei legături anterioare care plecase în URSS". La rubrica "în ce închisori sau lagăre a fost" şi "Cum s'a comportat", răspunsul din fişă este: "Jilava, Malmaison, Văcăreşti, Caransebeş - N-am fost criticat de multe ori". La rubrica 13, din pag. 7 privind sancţiunile de partid şi faptele, Olaru este, din nou, necruţător cu sine: "Exclus din partid pentru purtare trădătoare la arestare - 1941 la Jilava şi noiembrie 1947, Comisia de Control". şi la rubrica "Ce sancţiuni a avut după 1944", Olaru merge până la capăt cu sinceritatea: "Retrogradarea în 1948 pentru lipsă de vigilenţă la serviciul de noapte, retrogradare şi vot de blam cu avertisment aprilie 1952 pentru că, fiind redactor de serviciu, am lăsat să apară în ziar un lucru duşmănos". *Culmea "modelului roşu": În anii "70, apreciat de şefi cu "F.B", Olaru, de la "Propagandă", cerea să primească "Nesatisfăcător"!//Un lucru la fel de interesant, dacă nu bizar, reiese şi din modul cum reacţiona Olaru la calificativele de "Bine" şi "Foarte Bine" primite, anual, la Comisiile de apreciare. Astfel, pe fişele de apreciare din anii "76-'78, în care comisii conduse de Ada Petrescu (şefa Propagandei pe Scânteia) şi alţii se întreceau în a-i lăuda lui Olaru "recenziile la volumele din operele tovarăşului N. Ceauşescu în seria România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate" sau "eforturile pentru a fi cât mai util secţiei, în pofida stării precare a sănătăţii sale", Olaru scria, la rubrica Observaţii: "Cred că aprecierea "Satisfăcător" (n.r. - în loc de "F.Bine") ar corespunde cel mai bine realităţii obiective" sau "Nu sunt de acord cu aprecierea şi calificativul acordat (n.r. - Bine)". O altă menţiune pe o astfel de fişă spune: "Tovarăşul T. Olaru a cerut să i se atribuie un calificativ inferior calificativului satisfăcător!". Era aceasta o prefăcătorie de partid ca mod de supravieţuire în lumea aproape imposibilă şi absurdă a cameleonismului din perioada dictaturii? Poate că, pur şi simplu, era doar un mod de viaţă al celui care nu şi-a iertat niciodată faptul că "şi-a turnat la Siguranţă" foştii colegi de luptă şi suferinţă.

Si Olaru a fost pe "lista lui Mitea"//Cu tot trecutul său glorios, zbuciumat şi, totodată, controversat, în perioada ilegalităţii, cu toată relaţia sa de apropiere cu marii capi ai comunismului din România, Tudor Olaru figurează şi el pe una dintre celebrele "liste negre" de la Scânteia. "Listele lui Mitea"(liste provenind, probabil, de la Serviciul Cadre sau de la un serviciu special al fostei Securităţi), pe care le-am numit aşa întrucât au fost găsite într-un dosar alb pe care scria "PROBLEME" şi care era adresat "tovarăşului Mitea"(redactorul-şef al Scânteii în anii "70). Este interesant că, dacă pentru alţi "clienţi" ai "listei" se scoate în evidenţă, ca probleme, şi faptul că "listaţii" sau rude de-ale lor au fost excluşi din partid, pentru Olaru acest lucru nu este pus în evidenţă. În schimb, lui i s-a imputat că "are unchi, mătuşi şi veri în Israel, Canada, Anglia şi Franţa". Cu o specificaţie, a celor care au întocmit lista: "Declară (n.r. - Olaru) că nu întreţine legături cu ei".

În numărul de mâine vom prezenta mai multe "fişe de cadre" celebre, din anii '50-'80. Totodată, în continuarea dezvăluirilor din dosarele greilor de la Scânteia, vom prezenta "dosarul Sorin Toma", unul dintre cei trei membri de temut ai troicii "Brucan-Maxim-Toma", oameni care tăiau şi spânzurau în politica (şi poliţia) de cadre a anilor '50. Fost redactor-şef al Scânteia în perioada ('47-'60), Sorin Toma a devenit celebru în epocă prin faptul că, pur şi simplu, a vrut să îl scoată pe Arghezi din literatură înfierându-i opera cu mânie proletară, în articolul intitulat "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei". Sorin Toma a fost primul soţ al nu mai puţin celebrei Ana Toma, fostă secretară şi mână dreaptă a Anei Pauker.
Nu rataţi ziarul de mâine!

Accesand Link-ul de mai jos veti gasi lista dosarelor de cadre ale Scanteii. In situatia in care, va regasiti in lista sau sunteti rude de gradul I a vre-unei persoane din lista si doriti sa studiati dosarul, ne puteti contacta in vederea unei programari la numarul de telefon 021 / 407.76.09 intre orele 12-18 sau la adresa de e-mail redactia@adevarulonline.ro

Lista dosarelor de cadre ale Scanteii